“When I was young, I invented an invisible friend called Mr Ravioli. My psychiatrist says I don’t need him anymore, so he just sits in the corner and reads.” (Max Jerry Horovitz)
Astăzi, Filmul de vineri este Mary and Max, animația apărută în 2009 în regia lui Adam Elliot. Păcat că numele nu spune prea multe, nici nu invită la vizionare, doar în caz că știi sigur pe ce mâna mergi și ce trebuie să vezi. Filmul animat e dedicat uneltelor primordiale, găselnițelor și răbdării cu care a fost realizat acest film. Polimer, lut, plastic și metal și de mână animat, ce indici mai trebuie pentru a observa că e făcut cu devotament și multă meticulozitate?
Mary si Max sunt doi poli opuşi ce urmează să se atragă, dintr-o pură întâmplare. Una la un milion în care ţi se întâmplă chiar ţie. Două suflete singuratice, complet antitetice, Mary are 7 ani iar Max 50.
Dar cum sufletul este cel care se îmbolnăveşte cel mai uşor, aceştia îşi găsesc alinarea unul în scrisorile celuilalt, printr-o reală prietenie. Pare destul de bizar şi imposibil de acceptat, dar cu siguranţă intenţiile acestor personaje, pline de inocenţa nepetrecutului, îi va plasa la acelaşi nivel, atât intelectual cât şi comportamental.
Mai mult de atât, Mary e lipsită de orice încredere în sine, bătrânul Max suferă de sindromul Asperger, aşa că vă dați seama câtă presiune va fi dintr-o dată pe emoțiile lor. Conștientizarea și încercarea de a-l simți pe celălalt tot ca un a fi în sine, va zdruncina de multe ori echilibrul lor platonic.
Vizual, e minunat gândit, şi îmi amintește de Macedonski, deoarece el folosea culori diferite pentru fiecare literă pe care o scria într-un text, fiecare literă rezonând diferit cu interiorul acestuia, precum în animația noastră.
Lumea lui Mary e un mic sat din Australia, văzută printr-un filtru de sepia, globul de cristal a lui Max e în New York și e foarte contrastant, alb-negru. Totul este redat foarte detaliat, încât ai impresia că acea fărâmă de lume ar putea exista în vreun univers virtual paralel cu ce ni se întâmplă nouă.
Mary and Max e presărat cu anecdote hilare şi glumițe vizuale simpatice. E interesantă ambivalența stărilor, deoarece pe cât de duios e, pe atât de întunecat poate fi. Și oscilarea asta, dintre o glumă foarte bine gândită și o evocare fugitivă a unei reale probleme dramatice, e realmente firească, şi chiar asta face ca această animație să fie above all.
Sursa foto: Wikimedia.org
