Filmul de vineri: Amadeus – filmul de Oscar pe care prea puțini îl cunosc

Distribuie!

de Alina Şerban

Un film care avea să mă facă să îmi redescopăr dragostea pentru muzica clasică.

Măiestria lui Milos Forman de a transpune scenariul lui Peter Shaffer într-o capodoperă a cinematografiei mondiale a adus filmului 8 premii Oscar și includerea sa pe lista 100 de ani...100 de filme a Institutului American de Film pe locul 53 în anul 1998.

Forman este un regizor și scenarist de film de origine cehă care locuiește în prezent în Statele Unite ale Americii. Tot el e vinovat și pentru un alt film superb, Zbor deasupra unui cuib de cuci, și tot el pentru Fantomele lui Goya. E lesne de înțeles, deci, că sub bagheta lui, Amadeus, avea să rămână în istorie și să reprezinte un standard cinematografic.

Amadeus ne spune povestea compozitorului austriac Wolfgang Amadeus Mozart prin ochii rivalului său, compozitorul italian Antonio Salieri.

De reținut, însă, că în realitate, Salieri era un compozitor foarte respectat și mai celebru decât însuși Mozart pe vremea când amândoi erau contemporani. Deși au fost întradevăr rivali pentru diferite posturi în Viena aceștia se considerau colegi și prieteni colaborând chiar pentru a compune o cantată numită Per la ricuperata salute di Ophelia care celebra întoarcerea pe scenă a sopranei Nancy Storace.

Ceea ce aduce un plus de originalitate și o gură de aer proaspăt este folosirea muzicii lui Mozart pentru coloana sonoră a filmului. Suntem delectați atât auditiv, cât și vizual, cu scene din operele marelui compozitor, care fac ca tabloul pictat de Forman, dar în aceeași măsura şi jocul actorilor, să fie unul verosimil și sublim, extras, parcă, direct din istorie.

De la costumele elaborate și finisate în detaliu pentru a fi întocmai ca cele din secolul XVIII, până la decorurile și locațiile în care a fost filmat, filmul reușește să descrie Viena lui Mozart și modul de viaţă al oamenilor acelei epoci. Pentru 161 de minute, Amadeus ne captivează și ne umple sufletul de emoții, făcându-ne să tresărim la orice mișcare sau zgomot.

Mozart, un tânăr plin de energie și foarte încrezător, vibrează de tinerețe și originalitate creând pe loc adevărate opere, fără prea mult efort. Deși devine încet, dar sigur, unul dintre compozitorii preferații ai Vienei și ai timpului său, împăratul Imperiului Austro-Ungar nu este de aceeași părere, preferându-l pe compozitorul curții, Antonio Salieri. Acesta din urmă, fiind decorat cu toate distincțiile posibile, și având admirația tuturor celor de la curte, dar și a lumii muzicale austriece, din momentul în care îl aude pentru prima dată pe Mozart, înlăuntrul lui se va da o luptă imposibilă între admirația pe care o are pentru mai tânărul compozitor și ura pe care o simte față de acesta. Salieri este torturat de gândul că el este mediocru și că este singurul pentru care talentul și geniul lui Mozart sunt evidente.

Amândoi au un dar, socotește Salieri, el să recunoască geniul unde alții au eșuat, iar Mozart să compună o muzică aproape imposibil de egalat.

Ura lui Salieri, ne explică chiar el, vine din faptul că toata viața sa a fost o muncă continuă pentru dorința pe care a avut-o încă de copil: aceea de a compune muzică. Mozart compunea ca și cum cineva i-ar fi dictat notele, iar Salieri se chinuia să scrie arii imperfecte nopți și zile de-a rândul, numai pentru a-l vedea mai apoi, pe rivalul său, cucerind progresiv întreaga Vienă.

Înnebunit de propria-i mediocriate și de invidie, acesta va face tot ce îi stă în putință pentru ca Mozart, în ciuda geniului său, să nu cunoască niciodată succesul pe care îl merita cu adevărat.

Și iată cum ia naștere o dramă, un film memorabil.

Un alt lucru important de menționat este că pelicula a fost filmată, printre altele, și în Praga, Cehoslovacia, țară care se afla în 1984 sub regim comunist, ceea ce a însemnat o premieră mondială.

Amadeus nu poate fi altfel decât Mozart însuși: complex, genial şi demn de consemnat în istorie ca unul dintre filmele pe care trebuie să le vedeți. O adevărată simfonie de simțuri, muzică și culoare.

Sursa foto: Wikipedia.org

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*