de Alina Șerban
Apărut în anul 1993, Lista lui Schindler evocă povestea industrialistului Oskar Schindler, care ajunge să salveze viața a 1100 de evrei, angajându-i în fabrica sa. Filmul este bazat pe cartea Schindler’s Ark scrisă de romanicerul american Thomas Keneally. Pelicula a înregistrat un real succes, câștigând 7 premii Oscar printre care Cel mai bun film, Cel mai bun regizor și Cea mai bună coloană sonoră. De asemenea, filmul mai are în palmares 7 premii BAFTA și 3 Globuri de Aur. Este considerat de critici drept unul dintre cele mai bune filme făcute vreodată și pe bună dreptate, în opinia mea.
Ar fi trebuit să văd pentru prima dată filmul când eram în liceu, dar nu a fost să fie și am considerat că trebuie să fiu mai matură din punct de vedere mental ca să îl pot înțelege așa cum trebuie, și zău că a meritat. Acum, când l-am revăzut, pot spune cu mâna pe inimă că m-a cuprins și m-a atras în povestea sa exact cum face o carte bună. Măiestria regizorului Steven Spielberg de a spune o poveste, jocul actorilor, toate au contribuit la această operă a cinemtografiei mondiale.
Liam Neeson, Ben Kingsley, Ralph Fiennes intră atât de convingător în pielea personajelor pe care le interpretează, încât ai putea să juri că sunt rupți direct din istorie și aduși acolo în studio pentru a-și spune povestea.
Probabil că ceea ce leagă totul și face ca acest film să fie unul demn de Oscar este faptul că a fost filmat alb-negru, conferindu-i o aură de documentar istoric și, astfel, de credibilitate și seriozitate. Subiectul Holocaustului nu ar fi fost la fel de bine redat dacă ar fi fost în culori. Spielberg a ales totuși să dea culoare într-un mod simbolic: haina unei fetițe evreice și lumânările care deschid filmul.
De ce haina fetiței?
Această alegere a fost făcută de Spielberg, bazându-se pe amintirile lui Zelig Burkhut, un supraviețuitor al lagărului de la Plaszow, care își amintea de o fată care avea nu mai mult de patru ani, ce purta o haină roz și care a fost împușcată de un ofițer SS chiar în fața lui.
Cât despre lumânări, acestea sunt văzute la începutul peliculei într-o ceremonie de Shabbat care premeditează masacrul ce avea să se abată asupra evreilor. Acestea se sting făcând trecerea către alb-negru cu fumul lăsat în urmă de ele. Fumul reprezintă și este asociat de-a lungul filmului cu arderea cadavrelor la Auschwitz. Numai la sfârșit, flacăra lumânărilor își recapătă căldura când Schindler îi lasă pe evreii din fabrica lui să sărbătorească Shabbat-ul.
Până la urmă, Spielberg vrea să ofere un exemplu: un industrialist care la început e interesat doar de profitul propriu ajunge să salveze și să dea speranță unor oameni pentru care totul părea pierdut, pentru care drumul părea să se termine la Auschwitz sau în alt lagăr de concentrare.
Sursa foto: Wikipedia.org
