Filmul de vineri: Dead Man’s Shoes – Râsu’ plânsu’ omorâtu’

Distribuie!

de Cristina Breazu

Când mă gândesc la filme „memorabile” cu tema răzbunare, primul pe lista ar fi Oldboy, al lui Chan-woo Park, aș mai adăuga o Carrie, un Kill Bill, puțin Memento, Dogville și lista continuă. Un film despre care se vorbește, însă, mai puțin este Dead Man’s Shoes (2004), al lui Shane Meadows, regizor britanic, cunoscut mai mult pentru drama This is England.

God will forgive them and allow them into heaven. I can’t live with that.” Este prima replică rostită în film de către Richard (Paddy Considine), un fost soldat, ce dorește să îl răzbune pe fratele său autist, Anthony (Toby Kebbell), abuzat în trecut de un grup de „huligani”.

Umorul-de-dinainte-de-omor în care Richard îi „aleargă” cu topoare în mână și măști de gaze pe față pe acei bărbați, punându-le prea mult ecstasy în ceai și desenându-i pe față atunci când dorm, este întrerupt de câteva secvențe alb-negru în care se povestește ce s-a întâmplat cu Anthony înainte.

Nu povestea dramatică dintre cei doi frați este cea mai importantă și nici uciderea lui Herbie, Soz, Tuff and Sonny (bărbații care l-au abuzat pe Anthony), ci jocul lui Paddy Considine, în special în trei secvențe-cheie, puse strategic la început, mijloc și final de film. De asemenea, mai are și un twist foarte interesant, păstrat frumos pentru scena finală. La fel cum, fără Adèle Exarchopoulos, filmul lui Abdellatif Kechiche ar fi dus mai mult spre clișeu, și Dead Man’s Shoes și-ar fi pierdut cumva sensul fără numeroasele gros-planuri ale lui Considine, care este și scenaristul filmului alături de Shane Meadows.

Dacă filmul vă va convinge, să mai treceți pe lista „filme britanice de văzut” și A Room for Romeo (primul film al lui Considine) și This is England (despre Anglia anilor ‘80 cu multă muzică frumoasă pe fundal).

Sursa foto: Facebook

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*