Între ani, cu Dumnezeu cel viu

Distribuie!

de Alexandra Nadane

Prezenţa lui Hristos este o realitate. Dumnezeul nostru este viu! (Arhim. Melchisedec Velnic, Cuvânt la cumpăna dintre anii 2013-2014)

De Revelionul acestui an am fost la o mănăstire. Este acelaşi loc în care am întâmpinat anul 2013. La miezul nopţii, fiind în biserică, nu am avut parte de artificii, ci de un cuvânt adresat de către stareţul mănăstirii.

Cuvintele folosite ca motto au fost primite cu bucurie de cei peste 200 de tineri care umpleau, fără a fi singurii de acolo, Biserica Mănăstirii Putna în noaptea de Revelion.

Cu puţin timp înainte să plec în vacanţă, cineva mă întreabă: „Bună, cu cine vii anul acesta la Putna?” I-am răspuns fără să mă gândesc: „Cu toată lumea!” S-a mirat persoana respectivă, m-am mirat şi eu, dar apoi mi-am dat seama că, pe de o parte, am fost împreună cu mulţi oameni dintre cei pe care îi cunosc. Pe de altă parte, aceste cuvinte redau exact trăirea pe care o ai când eşti acolo: bucurie şi comuniune între cei prezenţi, ba chiar mai mult de atât, pentru că fiecare venim şi cu cei dragi în inima noastră: cu familia, cu prietenii, colegii şi apropiaţii noştri.

Nu de puţine ori îi aducem în sufletul nostru şi pe cei care ar avea nevoie de această bucurie, dar care nu o au şi nu o trăiesc, deoarece fie nu o cunosc, fie sunt departe de ea. Multiplicaţi acest lucru de 200 de ori şi veţi vedea, de fapt, cât de mulţi oameni erau cu noi acolo. Poate că şi unii dintre cititorii acestor rânduri aţi fost, fără să ştiţi, dar într-o zi cu siguranţă veţi afla.

Mănăstirile au schimbat viaţa multor tineri. La Putna simţi că eşti Acasă. De unde un astfel de sentiment într-o mănăstire unde, în general, nici măcar nu ai rude ori prieteni din copilărie? Pentru că acolo te simţi foarte aproape de Părinte: Hristos se dă pe Sine nouă, se descoperă precum este, viu, prezent, şi ne dă peste cap multe teorii şi presupuneri despre ce ar putea însemna credinţa şi relaţia cu Dumnezeu.

Alături de „La mulţi ani!”, vă invit să citiţi, ori să ascultaţi, un fragment din Cuvântul rostit în noaptea de Revelion de către Părintele Stareţ Melchisedec Velnic:

Cred, dragii mei, că, dacă vrem cu adevărat să ne apropiem de Dumnezeu şi să ducem o  viaţă demnă, trebuie să ne rugăm mai mult. Rugăciunea a ajuns Cenuşăreasa acestei lumi,  uitată, dată la o parte, pe motiv că nu e nevoie de ea.

Să ne rugăm mai mult! Neamul şi ţara au nevoie de rugăciunea noastră acum, nu mâine, poimâine sau peste un an, de aceea îndemnul meu în această seară şi în acest an este să ne rugăm mai mult.

Fii demn, frate şi soră în Hristos! Nu-ţi lăsa viaţa ponegrită de diferite păcate şi fărădelegi. Nu uita că ai un chip şi trebuie să tinzi să dobândeşti o asemănare cu Dumnezeu, dar diavolul, despre care ai auzit, veghează permanent şi stă permanent la pândă să prindă sufletul tău. Şi spune Sfântul Macarie cel Mare întristat: <Am văzut sufletele oamenilor de pe pământ căzând ca fulgii de nea în iad>. Iadul este o realitate, raiul este o realitate, prezenţa lui Hristos este o realitate. Dumnezeul nostru este viu. Să ne smerim puţin şi să ne căim de greşelile pe care le-am făcut în anul pe care îl încheiem şi să începem un Nou An altfel, mai bun, lăsând tot ce e rău în urmă şi pornind frumos, cu Hristos.”

Taguri

Arhiva

One Comment

Comments are closed.