Filmele sunt cele care ne reunesc în serile răcoroase când dorim să facem ceva împreună şi totuşi nu vrem să renunţăm la starea de bine pe care ne-o oferă o sală de cinematograf sau patul care ne cheamă înapoi, dimineaţă de dimineaţă. E vinerea unei zile de toamnă, vrem să ne relaxăm împreună aşa că vă invit să urmărim un film.
În ultimele decenii, poveştile de dragoste au captat atenţia mai multor generaţii, dar dragostea s-a schimbat, şi mai presus de toate, percepţia noastră asupra sentimentelor de iubire s-a modificat la rândul ei. 500 days of Summer (500 de zile cu Summer, dacă ar fi să îl traducem după logica evenimentelor), filmul despre care vom vorbi azi, ne propune o altă variantă a clasicei iubiri. Aşa cum suntem avertizaţi încă de la început, aceasta nu este o poveste de dragoste, ci despre experienţe şi aşteptări versus ceea ce ne oferă realitatea.
Filmul apărut în 2009 are în vedere urmărirea etapelor prin care trece orice cuplu, mai ales când vine vorba despre un băiat neîncrezător în farmecele sale şi o femeie frumoasă plină de mister. Pare povestea clasică şi totuşi nu este. Vă pot spune că Summer (Zooey Deschanel) este un personaj complex pe care ajungi să îl urăşti şi să îl adori în funcţie de cum se raportează la Tom (Joseph Gordon-Levitt) şi felul în care acesta o priveşte. El întruchipează omul care crede în dragostea adevărată, pe când ea e cea care rămâne distantă şi nu îşi exprimă sentimentele.
Vara, numele tinerei frumoase de care Tom este îndrăgostit, este totodată şi anotimpul marilor aventuri, perioada în care te îndrăgosteşti, dar această vară este întruchipată de un personaj vesel, energic şi frumos care aduce entuziasm şi nefericire protagonistului.
Bărbatul nu ilustrează imaginea simbolului masculin, bine sculptat şi sexy, sau a prinţului pe cal alb, ci poate fi asociat imaginii prietenului care e oricând gata să te ajute, un fel de tocilar care scrie texte pentru felicitări.
500 de zile este limita temporala în care vedem relaţia sub diferite forme, urmând anumite etape, iar acţiunea nu se desfăşoară cronologic, momente ale trecutului îndepărtat alternând cu cel apropiat.
Femeile sunt greu de înţeles este una din concluziile la care ajungem după ce urmărim acest film, o concluzie nu prea departe de adevăr. Şi mereu după o vară va veni toamna, viaţa merge înainte şi nu putem face nimic pentru a opri trecerea timpului, iar creatorii acestui film au luat această idee ad literam şi au adăugat-o, aşa cum o să vedeţi, la final.
Cotat nu foarte sus de cinefili în topurile filmelor deceniului trecut, consider că această comedie dramatică merită văzută atunci când treci printr-o depresie de toamnă, când eşti îndrăgostit nebuneşte sau pur şi simplu ai chef de un film într-o seară de vineri.
Sursa foto: Wikimedia.org
