Scriu acest articol în Duminica Tomii și înainte de 1 mai, Ziua Internațională a Muncii.
În urmă cu 167 de ani, în luna mai a anului 1847, Étienne Cabet publică în jurnalul socialist francez „Le Populaire” un articol amplu intitulat: „Allons en Icarie” (Să mergem în Icaria”). Prin intemerdiul acestui articol, Cabet le adresează francezilor propunerea de a forma o colonie americană bazată pe idealurile economice și politice icariene detaliate în cartea „Voyage en Icarie” (Voiaj în Icaria), pe care o publicase în 1840.
Ce era Icaria și cine era Étienne Cabet?
Étienne Cabet a fost unul dintre actorii principali ai Revoluției Franceze, membru al „Comitetului de insurecție” și procuror general al Insulei Corsica, numit după încoronarea regelui Ludovic Filip. După ce a fost demis din funcție, datorită acțiunilor sale revoluționare și a finalizat patru volume cu Istoria Revoluției Franceze, Cabet a plecat în exil, unde a început să studieze relația dintre structurile politice și bunăstarea socială. Așa a ajuns la concluzia că doar reformele sociale pot oferi oamenilor binele și fericirea pe care o caută.
Pornind de la această idee, Cabet a scris cartea „Voyage en Icarie”, despre experiența imaginară a Lordului Carisall, un tânăr nobil englez, care află de existența unei țări îndepărtate și izolate numită Icaria. Este atât de impresionat de stilul de viață, de obiceiurile și de guvernarea icariană, încât decide să o viziteze. În forma unui jurnal de călătorie, Cabet laudă în prima parte a cărții fericirea, libertatea, egalitatea între sexe și bunăstarea de care se bucură icarienii, urmând ca în a doua parte să emită critici acide cu privire la sistemul societății franceze din acel moment. Desfășurarea lucrurilor din Icaria era de actualitate, având în vedere că până în 1782 în această țară existase un regim politic similar cu celelalte țări democratice, care a fost înlocuit cu un sistem comunist, în urma revoluției marelui erou național Icar.
Ideile lui Cabet captează atenția multor francezi, așa încât în octombrie 1855 acesta conduce un grup de aproximativ 280 de adepți în apropierea fluviului Mississippi, unde se va forma colonia icariană Nauvoo.
Deși făgăduit ca un spațiu al libertății, egalității și fericirii, colonia are parte încă de la început de atitudini restrictive față de libertate individuală. Este interzis fumatului, este interzisă deținerii unor proprietăți private, apar săli de mese colective, spălătorii comune, este impusă creșterea copiilor de către „stat”. În cele din urmă, comunitatea icariană Nauvoo a fost nevoită să se desființeze în anul 1860, datorită problemelor economice și a membrilor ei care îl acuzau pe Cabet de fraudă.
Istoria de la Nauvoo este, în linii mari, identică cu istoria încercărilor de a realiza comunități total egalitare fără a folosi forța: se destramă în scurt timp. Regimurile comuniste din Europa de Est și din lume au arătat că folosirea forței, în sistemuri dictatoriale, pentru a realiza astfel de societăți, a eșuat și ea.
De ce, deși tind mereu către ea, oamenii nu pot construi Icaria în această lume?
Icaria există, este Împărăția Cerurilor, iar în această lume se pregătește viețuirea în ea. Cine vrea, poate să verifice.
„Şi după opt zile, ucenicii Lui erau iarăşi înăuntru, şi Toma, împreună cu ei. Şi a venit Iisus, uşile fiind încuiate, şi a stat în mijloc şi a zis: Pace vouă! Apoi a zis lui Toma: Adu degetul tău încoace şi vezi mâinile Mele şi adu mâna ta şi o pune în coasta Mea şi nu fi necredincios ci credincios. A răspuns Toma şi I-a zis: Domnul meu şi Dumnezeul meu! Iisus I-a zis: Pentru că M-ai văzut ai crezut. Fericiţi cei ce n-au văzut şi au crezut! Deci şi alte multe minuni a făcut Iisus înaintea ucenicilor Săi, care nu sunt scrise în cartea aceasta.
Iar acestea s-au scris, ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveți viață în numele lui” (Ioan, XX, 26, 31)
Sursa foto: Wikimedia.org
[…] Citeşte restul articolului pe GEN90 […]