Ieşi în oraş, socializezi (cică) cu doi-trei inşi interesanţi, ajungi să transformi experienţa dintr-un bar urban într-o prietenie. Dar tu ştii, prietenaş, cu ce se mănâncă acest, mai degrabă, eufemism pentru interes? Să consultăm DEX-ul pentru că Wikipedia poate s-o modifice şi nea Cornel de la parter.
PRIETENÍE, prietenii, s. f. Sentiment de simpatie, de stimă, de respect, de atașament reciproc care leagă două persoane; legătură care se stabilește între persoane, pe baza acestor sentimente; amiciție, prieteșug. ♦ Atitudine plină de bunăvoință, prietenoasă față de cineva. ♦ Legătură între grupuri sociale, între popoare, între țări bazată pe aspirații, năzuințe, interese comune. [Pr.: pri-e-. –Var.: (reg.) prietiníe s. f.] – Prieten + suf. -ie.
Deci, minunatul meu DEX conchide cumva că prieteşugul este ceva legat de următoarele:
- Stimă
- Simpatie
- Respect
- Ataşament reciproc
Amuzant, ultima oară când am verificat propriul DEX am realizat că prietenia a devenit ceva cu care să-ţi umpli timpul, ceva care te face să nu te mai gândeşti la problemele pe care le ai, un soi de schimb de experienţe.
Cum vine asta? Păi, fiecare îşi povesteşte problemele, întâmplările ca mai apoi la cea mai mică ceartă să fie motiv de scos ochii şi tras la răspundere. Fiecare îşi povesteşte treburile, dar, într-un final, niciuna dintre părţi nu este neapărat interesată. Ascultăm pentru că aşa credem de cuviinţă, poate că uneori nici nu ascultăm.
Definiţia mea a prieteniei din secolul nostru este următoarea: companie ca să nu fim singuri, o legătură între două sau mai multe persoane bazată pe teama de a rămâne singur. O conexiune între două persoane care vor să nu stea singure în casă sâmbătă seara, o iluzie cu care ne umplem timpul şi care la un moment dat vine şi ne bagă cuţitul în spate. Clişeic, dar şi Brutus avea un prieten, îl chema Cezar.
Cum mica lor întâlnire se încheie, apar intrigile. Îmi place de prietenul tău, vreau să te mănânc de bani, vreau să-ţi împrumut hainele, ai toate materialele de la facultate sau umblu cu tine că eşti o portiţă spre o anumită cale.
Nici nu mai este vorba de bârfit, pentru că totul este o spirală a bârfei. Tu îi spui cârdăşitei ceva despre cineva, ea o transmite mai departe şi tot la tine ajunge. Cine ştie, în cazul cel mai frumuşel, chiar tu eşti persoana despre care ai pornit singură un zvon.
Prietenie? Ce este prietenia? Prietenia este ceva sincer ce aparţine secolului în care a fost născut bunicul. Doar el a fost în stare să fie alături de tovarăşul lui până unul dintre ei a murit.
În 2012? Prieteniile sunt ca zodiacul, în fiecare ziar este diferit, dar la început îţi pare atât de al tău.
Ana-Maria Gheorghe
Foto de Manuela Dospina
