Din rândul necunoscuților cu nume sonore – Matei Vișniec („Români cu care ne mândrim”)

Distribuie!

Cine este, deci, acest Matei Vișniec mă veți întreba, poate? O extensie vie a posteriori a lui Eugen Ionescu, un poet, dramaturg, exilat, contrabandist de cultură. Așa ar arăta în câteva cuvinte întreaga sa biografie.  

Unul dintre amanții (dintre cei mai de seamă) ai Bucureștiului, „tipul ăsta” este în prezent cel mai jucat român de peste hotare. Cu piese traduse în 25 de limbi, o activitate literară cel puțin fascinantă, acest om a reușit să îi atragă pe japonezi, astfel încât, în fiecare an, o piesă nouă de-a lui este jucată în teatrul Kaze din Tokyo. Această persoană reușește într-o singură piesă de teatru (Trei nopți cu Maddox) să topească cel puțin cinci opere fundamentale ale literaturii universale. El face aluzie la Beckett, teatrul lui Ionescu, Împăratul Muștelor (William Golding), Caragiale, drama comunicării specifice existențialismului. Şi acestea sunt doar cele pe care le poți identifica la prima citire.

Matei Vișniec este un postmodernist optzecist ce a fost cenzurat de către regimul comunist, un fugar în căutarea recunoașterii. Obligat, de către „perioada roșie” a României, să își sugrume propria creație în fața luminii reflectoarelor, el a devenit un adevărat samizdat literar. Pentru a-și demonstra valoarea, Matei Vișniec își fotocopia piese ce le împărțea ilegal teatrelor și intelectualilor... însă o asemenea operă nu putea rămâne veșnic sub auspiciul ezoterismului. Astfel, el fuge în Franța unde cere azil politic, iar din 1992 piesele îi sunt publicate în limba franceză.

Dar acest articol nu este despre biografia sa, o căutare rapidă pe „goagăl” vă va permite luxul de a afla informații destule referitoare la viața sa și chiar interviuri. Eu sunt aici să vă transmit, prin graiul scris că un român ce este jucat în atâtea teatre din România și Franța merită măcar osteneala de a fi oprit pe stradă de noi, muritorii de rând, pentru a-i spune cu un zâmbet pe față: „Ți-am citit câteva creații. Îți mulțumesc în numele românilor pentru că, în atâtea țări din Europa și nu numai, numele unuia dintre noi poartă mândru aplauzele publicului”.

Citind diferite interviuri ce-l aveau ca protagonist pe Matei Vișniec, un paragraf din interviul oferit revistei „Observator cultural” mi-a atras atenția și anume: „Eu am scris „Istoria comunismului povestită pentru bolnavii mintali” convins fiind că este necesară. Lumea occidentală n-a prea înțeles cum este cu utopia comunistă. Dar piesa este necesară și pentru tinerii din România, ei nu știu astăzi cum a fost cu spălarea creierelor, presiunea asupra individului, vidul din interiorul marilor cuvinte și al marilor slogane.”  Cum se putea exprima oare o persoană ce găsește în Cehov, Cioran sau Meyerhold adevărați îndrumători culturali? De ce mi-a atras atenția acest paragraf? Deoarece această problemă este încă vie, pompează sânge negru în trupul maicii noastre dragi; iar comunismul este un petec smuls din pieptul încă tânăr al maicii noastre, pe care noi îl privim dar nu îl putem înțelege. Unii îl plâng, alții îl acuză, iar alții îl ignoră. Însă noi, cei care călcăm pe calea bătătorită a înaintașilor noștri suntem datori să ne informăm și să privim obiectiv această perioadă. Cum în adâncul nostru sunt vociferări precum „uite ce a făcut Ceaușescu !”, recomand călduros lecturarea acestei piese de teatru (dacă se poate și vizionarea ei cu atât mai bine ! eu nu am avut această oportunitate).

Matei Vișniec... eu l-am descoperit ca pe un om sensibil, ce găsește în realitate muza sa, reușește să se facă auzit în peste 40 de țări de pe toate continentele. Un polemolog influențat de situația Iugoslaviei în cele două piese ale sale „ Despre sexul femeii – câmp de luptă în războiul din Bosnia” și „Hotel Europa complet”. Un poet permis de comunism. Un scriitor premiat de două ori la rând în cadrul Festivalului de la Avignon Off. Nu numai francezii l-au premiat pentru întreaga activitate - Premiul European acordat de Societatea Autorilor şi Compozitorilor Dramatici din Franţa (SACD).  Academia Română l-a premiat  cu „Premiul pentru Dramaturgie”.

Cine este, deci acest Matei Vișniec ? Greu de zis … este un om, asta este sigur. Îndeplinește toate condițiile mele de a se putea numi „om”. Însă voi încerca să răspund la această întrebare prin: Matei Vișniec este o scenă de teatru ambulantă, a cărei gândire trebuie văzută măcar o dată în viață!

P.S. Vă mulțumesc, domnule Vișniec, pentru activitatea dumneavoastră!

Răzvan Constantin Dincă

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*