Etimologia cuvântului ”histrion”, ne conduce de la personajul definit ca perfid, șarlatan, de joasă speță care umbla pe străzi să păcălească lumea cu șarmul său pentru a câștiga ceva bănuți al Greciei Antice prin toate formele sale, până la romani: ”bufon” , la începutul Evului Mediu”actor ambulant” , câștigându-și în zilele noastre statutul de ”actor” ca meserie deosebită și onorabilă.
Acesta este probabil cuvântul care ar putea să o definească pe doamna Mariana Mihuț, și anume cel de ”actor” deoarece pe scenă nu contează sexul, nu contează de unde vii, cine ești, ci ceea de devii. Așa cum dumneaei afirmă cu privire la rolul regelui Lear : „Nu, nici în «Petru», nici în «Regele Lear» nu am jucat bărbaţi, am interpretat personaje”.Cine nu a văzut acest spectacol la Bulandra, în regia lui Andrei Șerban, ar fi cazul să o facă.
Mariana Mihuț este printre puținele actrițe care de-a lungul anilor și-a format o identitate de ”actor”. Pe scenă este emoție vie, trup și suflet transpus cu un talent fascinant si o minte lucidă. Emoțiile și efectele cele mai puternice le pot crea actorii care se folosesc de mintea lor lucidă pănă în punctul în care personajul jucat pune stăpânire pe ei și pe spectatori, indiferent de regizorul care a coordonat proiectul; în cazul actorilor precum Mariana Mihuț uiți de acest aspect, identitatea și jocul actoricesc furându-ți gândurile cu totul. Deține o sursă infinită de energie și dorință de realizare pe care le transpune în toate rolurile, care sunt mai mult de 30 la număr, de-a lungul carierei.
Pentru studenții la actorie, Mariana Mihuț, reprezintă material de studiu. Te duci la spectacolele ei cu carnețelul în mână și cu toată atenția de care dispui pentru a fura meserie. Evident, asta nu înseamnă că nu le vei acorda atenție celorlalți actori, pentru că o actriță de talia Marianei Mihuț nu eclipsează partenerii de joc ci din contră, îi ajută, dă un sens fiecărei scene și întregului spectacol, o lumină deosebită.
Premiile și distincțiile primite sunt mai puțin importante în acest caz, și relevante doar pentru un anumit fel de statistică; oricine dă un search pe google sau nimerește accidental să citească un articol biografic despre Mariana Mihuț poate vedea câte premii a obținut de ce și cum, dar motivul pentru care a obținut aceste merite și adevărata Mariana Mihuț o pot vedea numai la teatru.
O referință pe care aș vrea totuși să o amintesc ar fi cartea pe care criticul de teatru Mircea Morariu “Cu și despre Mariana Mihuț” a publicat-o în noiembrie anul trecut. Citind această carte, putem descoperi un fragment din adevărul actriței, o parte din identitatea sa curată, plină de emoție, adevăr și modestie, căci, asta mi se pare o adevarată calitate: modestia de a lăsa pe alții să scrie despre tine, de a te face remarcat prin fapte cu adevărat notabile. E o modă în ultima vreme, ca actorii sau alte personalități public cunoscute să publice un soi de jurnal-roman autobiografic, pe care nu o blamez, dar nici nu o pot îmbrățișa. Nu e credibil.
Așadar, faptul că a interpretat o listă impresionantă de roluri principale/secundare, feminine, travesti sau alte genuri, nu are importanță pentru nimeni; calitatea jocului actoricesc, adevărul și sufletul pe care îl transpune într-un singur rol, ar fi putut să o facă la fel de cunoscută, iubită și apreciată.
Nicoleta Diaconeasa
Related posts:
Maia Morgenstern – Luceafărul de dimineață care a schimbat România („Români cu care ne mândrim”)
Tudor Gheorghe – „Un om-orchestră, un om-teatru, un om-instituție” (seria „Români cu care ne mândrim”)
Români cu care ne mândrim – Alina Cojocaru
Din rândul necunoscuților cu nume sonore – Matei Vișniec („Români cu care ne mândrim”)
