Despre pseudo-muzica de la TV

Distribuie!

Muzica îţi infioară sufletul, te emoţionează în diferite moduri, în funcţie de starea de spirit pe care o ai. În majoritatea cazurilor are caracter universal întrucât fiecare ascultător interpretează după criterii personale piesa pe care o ascultă; îi oferă diverse semnificaţii. Dar aceste semnificaţii sunt reale, intense, te fac să înţelegi altfel lumea în care trăieşti, te motivează sau te alină. Muzica este făcută pentru sufletele noastre, de asta sunt convinsă.

Însă, cu toţii ştim ce caracter a ajuns să aibă muzica comercială, în ultima perioadă. Când mai deschid televizorul şi văd toate acele videoclipuri parcă asemănătoare unele cu altele şi aud aceleaşi note de club şi versuri, fie că sunt în engleză sau română, care nu exprimă nicio trăire a sufletului, am impresia că văd nişte caricaturi prost desenate acolo unde ar trebui să admir tablouri pictate cu măiestrie.

Ştiu că rolul muzicii comerciale este de a vinde, de a prinde la public şi de a lansa hituri de sezon, însă parcă acum câţiva ani nu vindea atâta... plastic. Acum, am impresia că vinde ceva ieftin, cu un anumit ritm care prinde, că rolul ei este de a amorţi masele în atracţia către monden, petreceri, superficialitate.

Totul parcă indică această amorţire, această frică de a te lăsa copleşit de senzaţiile pe care ţi le pot oferi melodiile cu versuri care vorbesc despre trăiri universale, unele dintre ele care creează angoase. Uneori cred că totul indică frica de realitate, aşa cum este ea, cu nuanţele ei de gri şi cu paleta ei diversificată de trăiri. Versurile care tratează subiecte cum ar fi banii, petrecerile, ori atracţia de moment dintre un el şi o ea, asemănătoare poate cu ritualurile de curtare a animalelor, ritmul potrivit pentru dansul în club, videoclipurile frivole care oferă pre-adolescenţilor ce fredonează aceste melodii o idee greşită despre sexualitate.

Uneori, mă simt ca într-o mare scenă unde majoritatea oamenilor se află pe ringul de dans, fiindu-le şterse ideile proprii, preferinţele, dorinţele, unde dansează pe nişte note care şterg această individualitate. Uneori, mă întreb câţi oameni se simt pierduţi în acest spectacol ieftin, în acest circ...

Aş putea oferi multe versuri ca exemplu pentru ceea ce am scris mai sus, versuri pe care vrei – nu vrei, le ştii, la cât sunt de promovate la televizor, la radio, pe reţelele sociale. Ajunge o secundă să îţi dai seama cât de lipsite de sens sunt.

Dar, la urma urmei, este vorba doar de ce alegem să luăm din ceea ce ni se oferă. Putem să nu ne pierdem în această amorţire, să acceptăm că astfel de muzică se vinde, şi să ascultăm piesele acelea, ale noastre, de suflet, care ne înfioară sufletul şi ne fac pielea de găină. Ori care ne fac să ne simţim în viaţă, cu adevărat, în individualitatea noastră.

Putem să ascultăm aceste melodii când situaţia o cere, ca un zgomot de fundal, pentru că asta este majoritatea muzicii care vinde – la noi şi nu numai – zgomot, în timp ce purtăm cu noi notele, cuvintele şi ritmul pieselor noastre de suflet.

Da, cu cât văd cât mai mult din acest caracter superficial al muzicii comerciale, cu atât mai mult sunt convinsă că muzica este pentru sufletele noastre, nu pentru ochi, să vedem atâta goliciune în videoclipuri, nu pentru ca picioarele noastre să danseze instant. Şi schimb postul imediat, sau închid radioul.

Violeta Dobre

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva