„Haha… dar eu nu știu nici să fac ouă ochiuri…” zice colega mea când îi spun că aș vrea să preparăm ceva de mâncare împreună. Colega mea, care are 20 de ani. Bun, se întâmplă tot timpul, peste tot. Tinerii care au fost prea ocupați cu „una-alta, gen” ca să stea lângă părinții lor cand făceau treburi de-ale casei spun asta frecvent. Totodată, ei sunt și cei care în vacanța de după un an de studiu intens se calcă în picioare la intrările cluburilor și nu sunt de găsit între orele 9-16, pentru că dorm – sunt obosiți. Unde vreau să ajung? Mai avem nevoie și de… muncă!
Și iată-te, tu, proaspăt ieșit din adolescență, gata să te călești în focurile societății, să te clătești în apele limpezi ale propriilor principii, te duci la facultate să-ti ascuți mintea – toate acestea pentru a încerca să faci diferența în gloatele de personalități de sticlă. Vrei să intri la buget, să rămâi acolo, pentru că știi că părinții nu te mai pot susține prea mult timp. Așa că încerci să tragi de tine dimineața, du-te la facultate, fii atent, învață! Te încearcă o ușoară invidie când trece anul și constați că „fata aia” din prima bancă a reușit, și tu nu. Și vine vara.
Te sună mama să-ti spună că îi e dor de tine dar că ar trebui să te agajezi și tu, că vezi, viata e grea, peste tot numai obligații, banii sunt insuficienți. „Remunerație mică, după buget!”. Cu alte cuvinte: te descurci.
Ți-e ciudă că nu ai vacanță, că trebuie să muncești pentru a te întreține și pe deasupra, mai trebuie și să strângi bani pentru facultate. Cu eforturi sisifice găsești un loc în care să stai opt ore pe zi (sau mai mult, după preferințe) pentru ca în a treizecea zi să primești salariul.
În ziua aceea, paradoxal, te simți divin. Ai banii ăia în mână, știi că deja nu-ți mai aparțin, dar… tu i-ai făcut. Îi meriți. Sentimentul ăsta se obține greu, cei mai sus menționați îl vor încerca mult mai târziu sau niciodată. Te simți capabil, independent și motivat. Motivat să faci pe viitor mai mult, și pentru tine, și pentru ai tăi – ce să mai… – pentru toată lumea! Ai în mână zece milioane de-ăia vechi și ochii cât cepele, dar ești mândru de tine. Ai reușit.
Într-adevăr, pentru unii, asta sună a maturizare prematură, Însă mai bine așa decât să dai vina „pe sistem”. Nu e culpa nimănui că unii sunt nevoiți să înceapă așa sau invers, dar de aici, din punctul meu de vedere, perseverența e mama reușitei. Motto-ul zilei de astăzi: Mai bine un zid de nepătruns decât un castel ușor de dărâmat.
Georgiana Nedelcu
