Cum sunt ajutaţi vegetarienii din societate să slăbească involuntar

Distribuie!

În primul şi în primul rând, să facem diferenţa dintre vegetarian şi vegan. Veganii sunt cei care refuză complet produse de origine animală (inclusiv miere). Vegetarienii sunt mai „blânziˮ. Acceptă lapte, ouă, brânză, miere (dar nu şi peşte, aşa cum foarte mulţi oameni cred). Ideea e simplă: atâta timp cât niciun animal nu a murit în cadrul procesului de obţinere a hranei, semaforul e verde.

Deşi în Occident vegetarianismul este o dietă normală, precum altele de acelaşi tip (raw food sau slow food), în România pare să fie un lux sau o fiţă (în funcţie de atitudinea celui care e „nevoitˮ să îţi prepare mâncarea). Pentru că societatea noastră a impus fotomodelelor o limită superioară de greutate sub oricare standarde de bun-simţ, majoritatea fotomodelelor se orientează către o dietă vegetariană. Astfel se crează un precedent, cauzând o groază de probleme pentru cei care nu practică această meserie.

Restaurantele consideră prin meniu vegetarian oferta de legume gratinate sau platou de legume. Eu, deşi am o greutate mai mică decât trebuie, am un apetit destul de mare, mai ales când am avut şi ceva activitate suplimentară în ziua respectivă. Cei care deţin restaurantele par să omită o idee esenţială: şi vegetarienilor li se face la fel de foame ca oamenilor cu dietă omnivoră! Astfel, în majoritatea cazurilor, masa în oraş a unui vegetarian se rezumă la salate sau garnituri. (La garnituri e altă distracţie, poţi avea şi surpriza de a fi refuzat în baza premisei că garniturile se servesc strict împreună cu un fel principal. Foarte drăguţ din partea lor.)

Nu am acum pretenţia ca fiecare restaurant să aibă un bucătar specializat în dieta vegetariană şi să gătească dintr-o carte de bucate exotică cu asparagus sau mai ştiu eu ce. Pentru asta există restaurante cu specific vegetarian. Însă nu m-ar deranja să ofere alternative cu soia la mâncarea servită de obicei cu carne. Mă refer la musaca, ardei umpluţi, sarmale, supă de perişoare, chifteluţe, burgeri... Munca este aceeaşi, doar că în loc de carne, manevrezi soia. Pentru că uneori te mai saturi de caşcaval pane sau cartofi natur şi ai nevoie de hrană săţioasă!

Iar faptul că omleta (care ţine destul de bine de foame) se serveşte doar la micul dejun nu face decât să pună jar pe foc. Dacă vin la prânz, am trecut de ora micului dejun şi nu pot servi garnituri, trăiesc pe salate? Colac peste pupăză, până şi în meniul de salate şi-au făcut loc peştele şi carnea! Am ajuns în restaurante unde meniul de salate oferea o singură salată strict vegetariană şi o paletă mult mai largă de sortimente cu carne. În loc să aruncăm o şuncă, un pui sau un peşte în salata aia, cum ar fi să punem nişte andive, nişte ciuperci sau varietăţi de seminţe? Cât despre salata de crudităţi, ea lipseşte cu desărvâşire. Deasemenea, poţi avea surpriza minunată de a te trezi cu nişte pui în salata pe care ai cerut-o fără carne, paste cu sos de roşii în care sunt pierdute şi nişte chifteluţe (deşi în meniu nu scrie nimic de carne la felul respectiv) sau supă de legume cu carne!

Într-un magazin de sandwich-uri din Cluj există nouă opţiuni de sandwich-uri cu carne şi UNA vegetariană, care conţine salată, măsline, roşii şi mozarella. Vă puteţi imagina în schimb ce varietate largă de sortimente conţin opţiunile cu carne. Desigur, există şi metoda de a-ţi construi singur sandwichul. Când am început eu să-i înşir vânzătorului cam câte îmi doream să adaug suplimentar opţiunilor oferite de ei în varianta vegetariană, a început să râdă. Haz de necazul altuia.

Nu ştiu dacă să dau vina pe dezinteresul restaurantelor, să o numesc bătaie de joc sau să vin cu pacheţel de acasă, dar aşa cum rampele alea pentru persoane cu dizabilități au fost puse numai ca să dea bine pe hârtie şi au o înclinaţie ameţitoare şi imposibil de escaladat, aşa şi meniurile vegetariene tentează un omnivor la o schimbare convenabilă de meniu, dar pe beneficiarii direcţi îi lasă flămânzi!

Laura Bisericanu

Imagine de Cristina Stan

Taguri

Arhiva