Limba vorbită ca simptom

Distribuie!

Oamenii construiesc şi ordonează realitatea prin intermediul limbii însuşite. Limba nu este doar un instrument de comunicare, ci este un mod de a te raporta la lumea înconjuratoare: felul în care îmbini cuvintele, propoziţiile şi frazele reflectă foarte fidel modul în care se îmbină gândurile în mintea ta. Ce se întamplă cu mintea individului când vorbirea devine agramată, impură, discontinuă?  Dar cu mentalul colectiv?

Pacienţii

Îi ştii şi tu, dar probabil te-ai obişnuit cu fundalul sonor al vocilor lor: băieţii care lustruiesc scările din faţa blocului a căror psihodinamică e veșnic mutilată de berea şi seminţele consumate la scară industrială, funcţionarul public al cărui sictir nu te vizează numai pe tine, ci şi normele gramaticale, poliţistul care şi atunci când îl întrebi cât e ceasul iţi răspunde în proces verbal, cu inepţiile de rigoare, anonimii din autobuz care crucifică limbă română între două staţii, lumpenii uitaţi de lume care mai mult comunică prin sunete semi-articulate, aproape animalice şi deopotrivă carieriştii care uită că şedinţa de la birou s-a încheiat şi romgleza nu îşi mai are, totuşi, rostul în timpul liber. Dar, cum aş putea să uit de persoanele publice şi de reprezentanţii noştri, ale caror discursuri suferă des fracturi de logică.

Patologie

Am auzit de curând, din partea unei persoane distinse, o explicaţie formidabilă: după 25 de ani de dictatură a unui analfabet şi în consecinţă ignorant faţă de uzul firesc al limbii române, incultura lingvistică a fost instituţionalizată în România. Cum s-a întâmplat? De aici e simplu: un incult obişnuit e relativ inofensiv, un incult cu acces în mass-media şi al cărui mesaj propagandistic ajunge în casele oamenilor prin TV, radio şi ziare este unul eminamente nociv pentru societate. Coroborată cu starea curentă a sistemului educaţional, lămurirea aceasta îmi pare din ce în ce mai atractivă.

O chestiune de sănătate socială

Uzul limbii şi gândirea se influentează reciproc. În esenţă, un individ care nu cunoaşte bine o limbă, este depăşit de realitate, nereuşind s-o structureze îndeajuns de bine pentru a o putea înţelege. Acelaşi lucru se poate spune şi despre un colectiv: cu cât este mai slab pregătit lingvistic, cu atât face faţă mai greu realităţilor istorice şi este mai uşor de manipulat.

Consider că maniera în care un popor vorbeşte este un indiciu direct asupra condiţiei sale morale şi calea cea mai rapidă către o etichetare a sa. O limbă „regurgitată”, iar nu una vorbită corect, este simptomul unor grave carenţe psihologice. Or, nu cred că vrem să fim numiţi un popor „bolnav”!

Niţă Mihai

Ilustrație de Cristina Stan

Taguri

Arhiva

2 Comments

  1. Diaconeasa Nicoleta
    August 12

    Foarte interesant structurat si adevarat ce spui!Insa, in acelasi timp limba e doar un mijloc pe care noi il folosim pentru a ne exprima si uneori e insuficienta/nu are destule resurse iar asta nu mi se pare ca e vina vorbitorului. E un mecanism “viu” si “mort” in acelasi timp. A incerca sa redai in cuvinte ganduri si sentimente reprezinta din start un dezavantaj pentru vorbitor.

    • Nita Mihai
      August 12

      Multumesc pentru apreciere! Este adevarat ca limba, desi esentiala in redarea realitatii, nu poate tine pasul cu ea. Cel mai bun exemplu e faptul ca nu exista cuvinte pentru fiecare microcomponenta temporala a unei zile: avem denumiri generice ca zi/noapte sau dimineata/pranz/dupa-amiaza/seara, dar nu avem cuvinte separate care sa descrie fiecare minut, secunda si microsecunda in parte.

      Identic, in cazul afectelor/cognitiilor, nu exista destule cuvinte care sa descrie fiecare tranzitie subtila de stare, in asa fel incat sa te poti comunica pe sine altuia intr-o maniera perfecta.

      De acord cu tine, dar cam aici se opreste dezavantajul dat de limba vorbitorului. Vorbitorul este responsabil sa-si “slefuiasca” cat mai bine gandirea si vorbirea prin cultura. Un individ cult va tinde sa fie cat mai constient de propria persoana (“self-conscious”) si, in ciuda limitarilor limbii vorbite, se va exprima cat mai lucid si cat mai fluent.

      Tocmai asta aduc eu in discutie, pe indivizii care dintr-un motiv sau altul nici macar nu tintesc spre idealul ala de claritate in vorba si gand.

Comments are closed.