Din pridvorul bisericii: Cum salvăm Roşia Montana?

Distribuie!

de Alexandra Nadane

În ziua de 16 octombrie 2013, în timp ce demonstranții împotriva proiectului de exploatare de la Roșia Monatana se aflau în zona Arcului de Triumf, a avut loc un incident care ar părea surprinzător:

În momentul în care o parte a manifestanţilor a început să rostească rugăciunea Tatăl nostru, o altă parte a huiduit-o. Dincolo de lipsa de respect, care ar putea fi explicaţia acestui comportament? De ce această lipsă de unitate între cele două grupuri, deşi cu toţii susţineau aceeaşi cauză? Există explicații pentru ambele gesturi.

Totul porneşte de la modul teoretic diferit în care fiecare grup îşi reprezintă relaţia dintre om şi natură, lume în general, de la raportarea diferită la tema salvării lumii. Această diferenţă nu e anulată de faptul că, atât unii cât şi ceilalţi, se ghidează după principiul responsabilităţii faţă de natură.

Pe termen lung, cele două atitudini diferite vor duce la rezultate diferite. Paradoxal, ecologismul are toate şansele să ajungă în acelaşi punct cu consumismul, pe care acum îl neagă. Şi asta datorită faptului că au un principiu comun.

În afara câtorva cazuri rare de sadici ori psihopaţi, oamenii nu distrug natura din răutate, ci datorită utilizării unei logici greşite în raportarea faţă de ea.

Principiul comun al consumismului şi ecologismului este că lumea trebuie folosită şi exploatată pentru a obţine de la ea cât mai multe bunuri. Într-adevăr, grupările ecologiste doresc salvarea lumii şi propun utilizarea în mod raţional a resurselor naturale, venind astfel cu soluţia unei raţionalizări a consumului. Însă în momentul în care oamenii s-au obişnuit cu un anumit stil de viaţă, cu un anume confort, nu vor putea fi convinşi să renunţe de bună voie la ele, iar abordarea ecologistă nu va mai avea succes.

Un alt tip de atitudine ocrotitoare faţă de natură îl propune Ortodoxia. Iat-o într-o exprimare a Arhim. Spiridonos Logothetis:

Omul trebuie să guste şi să se desfete în mod mulţumitor, euharistic: să se bucure de lume şi să mulţumească lui Dumnezeu; în mod doxologic: să vadă minunăţiile creaţiei, să slăvească măreţia lui Dumnezeu şi să zică: Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut (Ps.103, 25); dar şi în mod rugător, cerând harul lui Dumnezeu peste lume.”

Dacă această atitudine este însă abandonată, pe termen lung, între consumism şi ecologism nu va mai fi decât o diferenţă de nuanţă.

Din clipa în care omul începe să nu mai vadă lumea ca o creaţie dumnezeiască, el neagă cu desăvârşire legătura lui cu Dumnezeu. Când încetează de a mai fi mijloc de legătură cu Dumnezeu, lumea devine obiect de exploatare, şi nu mai este mijloc de sfinţire şi îndumnezeire.” (Arhim. Spiridonos Logothetis, „Răspunsuri la întrebări ale tinerilor”)

Sursa foto: Facebook

Taguri

Arhiva

One Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*