Din pridvorul bisericii: Primiți colindătorii?

Distribuie!

de Alexandra Nadane

Dacă răspunsul este da, de ce îi primiți?

De curând a apărut o știre despre un bărbat nigerian care a supraviețuit 3 zile la 30 de metri sub apă, într-o pungă de aer formată în urma scufundării navei în care se afla. Minunea a avut loc în mai, dar acum a fost făcută publică filmarea video cu momentul întâlnirii scafandrilor cu Harrison Odjegba Okene.

Veniți să caute cadavrele membrilor echipajului, aceștia au fost uluiți când au văzut că mâna întinsă de Harrison nu este a unui om mort, ci a unicului supraviețuitor din cei 12 membri ai echipajului. Harrison a rostit în tot acest timp psalmii de la 54 la 92, al căror text soția sa i-l trimisese în seara dinaintea scufundării vasului.

În acest caz sunt multe lucruri importante, despre care s-ar putea scrie. În prag de Crăciun, vreau să mă opresc doar la unul: soția a fost cea care i-a trimis psalmii pe care i-a rostit în cele trei zile și tot ea a fost persoana la care s-a gândit cel mai mult.

Crăciunul a fost perceput dintotdeauna ca fiind sărbătoarea familiei. În aceste zile oamenii se bucură alături de cei dragi, exprimându-și dragostea și recunoștința față de aceștia. Această caracteristică a sărbătorii Crăciunului nu este întâmplătoare, ci este legată de ceea ce reprezintă din punct de vedere religios Crăciunul: Maica Domnului îl naște pe Mântuitorul Iisus Hristos într-o iesle din Betleem; trei înțelepți din alte popoare, „magii”, sunt înștiințați de nașterea mai presus de fire printr-o stea care îi călăuzește mai presus de fire; pe Pruncul născut îl slăvesc îngerii din cer. O familie.

De aceea în centrul acestei sărbători sunt copiii. În primul rând lor li se aduc daruri, căci ei sunt o veste bună de la Dumnezeu pentru părinți și pentru întreaga lume. Harrison Odjegba Okene, gândindu-se la soția sa, cu care era căsătorit de cinci ani, avea regretul de a nu fi avut încă copii.

Poate că pentru noi toți este firesc, în bucuria Crăciunului, să luăm aminte la miezul acestei sărbători: nașterea lui Dumnezeu-Fiul în trup, înnoirea vieții, înnoirea lumii, care s-a făcut acum 2000 de ani. Așa putem înțelege și înnoirea lumii care se face cu fiecare copil.

Primind colindătorii, primim pe Cel care îi trimite, pe Cel care Îl vestesc. Și ne bucurăm de nașterea unui Prunc.

Primiți colindătorii?

Sursa foto: Wikimedia.org

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*