2533km, 31 zile și Roșia Montana (Interviu cu Tică Darie)

Tică Darie este un sucevean, fost elev la Colegiul Național Ștefan cel Mare (spun asta cu mândrie, pentru că am absolvit același liceu), actualmente student la KEA – Københavns Erhvervsakademi (Copenhagen School of Design and Technology). Vara aceasta Tică a plecat într-o călătorie inedită, despre care ne va povesti pe scurt.

1. Spune-ne în câteva cuvinte cum ai ajuns la un asemenea plan de vacanță sau care a fost factorul decisiv? Și de ce pentru Roșia Montana?

Salutare!

E simplu, în urmă cu câteva luni, înainte să plec, aveam de gând să pedalez din Copenhaga până acasă. Plănuiam ca pe 1 iulie să plec, dar n-am reușit atunci pentru că nu aveam echipament, bani, eram foarte nepregătit, așa că am decis să plec pe 15 iulie. Practic, în astea 15 zile m-am pregătit de plecare, mi-am cumpărat/împrumutat echipament. Simțeam că aventura mea până în Romania trebuie să fie pentru o cauză, pentru că aș fi fost și eu mai motivat și chiar îmi place să fac ceva și să știu că poate ajut cumva. Cu o saptamană înainte să plec mi-a picat fisa cu Salvați Roșia Montana; n-am mai stat pe gânduri și mi-am facut un blog (http://ticadarie.com/), am făcut și un video în care rugam românii să-ți deschidă mintea și inima și să fie alături de Roșia Montana, iar cu 3 zile înainte să plec le-am dat drumul pe internet. Am fost în Roșia Montana în 2007. Chiar mi-a placut acest loc, e minunat și sustineam aceasta campanie, dar indirect; călătoria asta urma să fie o buna idee de a susține campania Salvați Roșia Montana.

2.Pe parcursul celor 31 de zile ai regretat vreo clipă că te-ai pornit la așa un drum?

Haha, n-am regretat nici o clipă! Când am plecat eram puțin timid, îngândurat, nici eu nu știam unde mă duc. N-am avut nicio problemă, n-am avut niciodată sentimentul de a renunța. Oamenii foarte faini pe care îi întâlneam și gândul la Roșia Montana m-au făcut să trec peste anumite momente poate grele.

3. Cum ți s-a părut drumul? Cum te-au întâmpinat oamenii care ți-au iesit în cale de-a lungul drumului? Unde ai dormit?

Inițial, traseul meu era altul, prin Alpi, dar din Praga mi l-am schimbat, pentru că simțeam că nu am destul timp să ajung la Roșia Montana. Faptul că am plecat fără hartă din Copenhaga și că nu am folosit harta în multe alte locuri a contat mult în a avea o adevarată călătorie. Nu plănuiam niciodată unde am să dorm, mă opream uneori seara la 9.00 – 9.30 și instalam cortul, dacă era cât de cât un loc bun. De multe ori nu am avut de ales și am pus cortul lângă drum sau în pădure. În orașele mai mari, în capitale am dormit la oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată; doar în Praga am dormit la niște prieteni.

În Berlin am cunoscut un berlinez pe couchsurfing și am dormit la el, în Dresda am întâlnit niște tineri care m-au invitat la ei, în Praga am dormit la o prietena bună, pe care am cunoscut-o cu 2 ani în urma în Banat, în Viena am dormit la o tipă draguță pe care am cunoscut-o în Stephansplatz la miezul noptii, în Bratislava am închiriat o cameră într-un cămin de studenți, iar apoi am dormit încă o noapte la un cuplu slovac, în Budapesta am luat legătura cu o colegă de facultate și mi-a recomandat o fată faină la care am dormit, în Oradea am dormit la un om super fain. Oricum, majoritatea nopților le-am petrecut în cort și în pădure chiar a fost foarte interesant, haha. Am plecat fără pelerină de ploaie, dar ploaia nu m-a oprit, în Germania, Cehia eram leoarcă, dar eram fericit.

4. Ceva peripeții?

Sunt impresionat și fericit la cât de mulți oameni foarte faini am întâlnit de-a lungul călătoriei; practic oamenii pe care i-am întâlnit, împreună cu cei care m-au sprijinit de acasă, prin donații pe blog au facut ca eu să ajung la Roșia Montana, cum plănuiam. Toată călătoria a fost o aventură: mi-am pierdut telefonul în apă în a doua zi, m-am rătăcit rău de tot, pedalam noaptea pe niște drumuri forestiere prin Germania, am dormit în pădure cu porcii mistreti și alte animale, am ajuns în Viena seara târziu fără bani, fără un loc unde sa dorm, fără telefon, înfometat, dar în cele din urmă m-am descurcat, pentru că așa cum spuneam, a fost foarte mult vorba de oameni în călătoria asta.

Mulți oameni frumoși m-au așteptat la Roșia Montana, participanți, organizatori, voluntari de la FanFest, localnici, prieteni. A fost ceva deosebit, am rămas fără cuvinte; le mulțumesc frumos! Mă voi mai întoarce la Roșia Montana, sper să fie cât mai curând, nu neapărat la viitorul festival.

5. Intenționezi să mai faci astfel de drumeții?

Am de gând să fac înconjurul lumii, dar asta trebuie foarte bine planificat! Alte acțiuni vor fi spontante :). Mă bucur că am ales să pedalez pentru Salvați Roșia Montana. Recomand tuturor care au nevoie de o motivație să aleagă aceasta campanie și să fie alături de minunata Roșia Montana!

Interviu realizat de Cîrjă Mihai- V

Sursa foto: www.ticadarie.com

Related posts:

Proiectul Roşia Montana – o problemă de solidaritate națională #Unițisalvăm – Jurnal de Roșia Montană – Ziua 1 & Ziua 2 #Unițisalvăm – Jurnal de Roșia Montană – Ziua 3 și Ziua 4 Din pridvorul bisericii: Cum salvăm Roşia Montana?