„Crucișătorul Potemkin” este esența propagandei sovietice. Această producţie de o oră și un sfert, realizată în 1925, este greu de subclasat în ceea ce priveşte încărcătura emoţională transmisă. Însuși ministrul propagandei naziste, Joseph Goebbels, a numit Potemkin „un film extraordinar fără egal în cinema” şi a spus că „oricine nu a avut o identitate politică puternică înainte de a viziona acest film poate deveni cu uşurință bolșevic“.
Spre sfârșitul vieţii, Lenin a constatat că utopia comunismului a distrus Rusia și, ca ultime două acte înainte să moară, a introdus puțina piață liberă pentru a salva economia. De asemenea, a lăsat scris ca Stalin să fie împiedicat din a deveni următorul lider al URSS. Din păcate, nici unul dintre aceste lucruri nu s-a realizat, așa că Stalin, văzut în fruntea unei națiuni ce se descompunea la propriu, a mizat, pe lângă impunerea armată a agendei sovietice, şi pe propagandă intensă pentru a-și legitima poziția. Așa a apărut „Crucișătorul Potemkin”, chiar în primul an de conducere al lui Stalin. Filmul se inspiră din revoluţia rusă din 1905 (care culmea, era democratică, pro-constituțională) pentru a legitima și a da aplomb emoțional regimului bolșevic instaurat odată cu revoluția din octombrie 1917. De notat este faptul că Stalin era un mare iubitor al Hollywoodului, iar în timpul regimului său a dat naștere la o întreagă industrie cinematografică dedicată cultului personalitații. De altfel, nici Hollywoodul nu a avut la origini un alt scop decât cel de propaganda naționalistă, printre primele filme remarcabile fiind „Nașterea unei națiuni” (1915).
„Crucișătorul Potemkin” ilustrează o dramatizare a evenimentelor reale ce au avut loc în Rusia anului 1905. Proletariatul s-a ridicat la putere, iar poziția autocratică a țarului nu mai putea rezista așa că au izbucnit greve și revolte în întreaga țară. Cea mai reprezentativă dintre ele a fost a mateloților care, demotivați de înfrângerea cruntă a Rusiei de către Japonia s-au razvrătit contra ofițerilor, omorând o parte din ei și acostând în portul din Odessa. Ei au fost primiți cu urale de populația ucraineană de acolo, semn că revoluția se simțea pe tot teritoriul rus. Reprimarea sângeroasă de catre trupele țariste (scena grafică după standardele cinematografice ale vremii) a fost atât bine construită încât mulți oameni au fost convinși, datorită emoţiilor transmise, că masacrul de pe scările Odesei chiar a avut loc, lucru contrar realitații. Mai mult, violența morții și prezența unei cantități considerabile de sânge au făcut ca filmul să fie interzis total în anumite țări. Puterea propagandistă a acelor imagini a fost probabil ceea ce l-a determinat pe liderul SS, Heinrich Himmler, să interzică trupelor sale să vizioneze filmul întrucât îl considera „nepotrivit”.
Modul de construcţie a peliculei (face parte din primele filme editate) este o mostră reprezentativă pentru strategia de dezinformare a fostului regim sovietic. În mare, și mai ales sfârşitul peliculei, incită la exaltare revoluţionară, iar răspunsurile la întrebările care au născut pelicula, precum ce revoluție, pentru ce bine, contra cui, au fost manipulate de regimul politic.
Deși nu a avut succesul sperat la lansarea sa, „Crucișătorul Potemkin” a fost numit cel mai bun film din istorie la Festivalul Internaţional de la Bruxelles din anul 1958, iar 50 de ani mai târziu, în 2007 şi 2011, a fost relansat în format digital. Filmul merită vazut, mai ales pentru importanța sa ca mecanism politic de propagandă, dar și din perspectiva unui experiment emoțional prin care poate fi întărită rezistența la îndoctrinare.
Liviu Anuțian Dimulescu
Filmul poate fi vizionat gratis online aici:
http://www.youtube.com/watch?v=Si0dIOTYWNo
Surse foto: www.wikimedia.org
Felicitari pentru articol, insa chiar nu inteleg de unde te-ai documentat de ai ajuns la concluzia ca matelotii s-au rasculat deoarece erau “demotivați de înfrângerea cruntă a Rusiei de către Japonia”? Lasi sa se inteleaga ca revolta a fost de sorginte ideologica, cand ea a avut la baza doar nemultumirea fata de carne stricata ce era servita marinarilor (tratament destul de comun la bordul mai multor nave)
Carnea stricata a constituit ultima picatura in lantul de evenimente care a dus la revolta. Pentru colectivul rus a fost foarte important rezultatul din Tsushima, probabil daca ar fi fost favorabil lor, revolta ar fi fost doar un caz izolat. Se stie ca in Marina Rusiei Imperiale disciplina era stricta si nu ar fi permis asa ceva daca ar fi fist “acreditata” cu victorie contra japonezilor.
[…] În trecut filmele de propagandă precum Triumph of the Will, Crucișătorul Potemkin sau Casablanca au rămas în istorie drept mari capodopere cinematografice. Care considerați a fi […]
ce a avut Potemkin cu razboiul cu Japonia? Potemkin a fost o nava a flotei Marii Negre, nu a iesit pe ocean, nu s-a apropiat de Japonia.
Potemkin nici nu a acostat la Odessa ci la Constanta, unde echipajul a debarcat si a nava a for preluata de Romania, ulterior fiind predata flotilei ruse venite sa o recupereze.