Cele mai tari filme de propagandă (4) – Der Fuehrer’s Face

Distribuie!

Asociem compania Disney cu lumea copilăriei, în special cu desenele animate inocente care ne-au bucurat în urmă cu ceva ani și care acum ne trezesc nostalgia. Nu întâmplător, anii `90, de naștere a generației noastre, au fost marcați de „Disney Renaissance”, o perioadă în care studioul a scos o serie de filme de animație de un success răsunător („Frumoasa și bestia”, „Alladin”, „Tarzan”, ”Cocoșatul de la Notre-Dame” etc), compania ajungând cea mai mare corporație media la finalul acestui proces.

Însă nu mulți români știu că marele Walter Elias Disney, omul din spatele companiei Walt Disney, nu a putut să nu ignore pericolul imagologic al celui de al doilea război mondial, mai ales al propagandei naziste, implicându-se în realizarea mai multor pelicule cinematografice prin intermediul studioului său de producție de desene animate. Și cine s-ar fi gândit că Donald Duck poate fi un erou american anti-nazist?

„Der Fuehrer`s Face”, realizat în 1942, câștigă premiul Oscar pentru cel mai bun scurtmetraj de animație când este lansat în anul următor. Deși nu durează mai mult de 8 minute, filmul este epic prin idee, dar mai ales prin umor.

Astfel ni se prezintă o poveste destul de simplă după standardele de azi, unde ne-am obișnuit cu filmulețe cu diferite animale gen Donald, Mickey, Bugs, Daffy sau Tom și Jerry, însă aici apar și câteva personaje umane – nimeni alții decât naziștii.

Pe scurt, filmul începe cu Donald Duck care este trezit de o muzică de propagandă cântată de câteva personaje naziste sub o formă improvizată de orchestră (de neuitat este figura lui Goebells cântând la trombon, dar și a lui Mussolinni la tobă). Rățoiul Donald citește „Mein Kampf” ca toată lumea, salută cu mâna dreaptă ridicată de fiecare dată când vede figura Fuhrerului, strigând (pe vocea lui răgușită, desigur) „Heil Hitler!”.

Rățoiul este apoi forțat să plece la lucru unde va lucra în fabrică o zi „obișnuită” de 48 de ore. Imaginile ne prezintă sistemul de lucru ca nefiind altceva decât un mod robotic de a face producție de masă (o imagine care se aseamănă cu filmul lui Chaplin „Modern Times”) folosindu-se de oameni (aici, de Donald). Totuși, un adevărat rățoi muncitor trebuie să nu își uite calitatea de membru de partid și atunci când vede figura Fuhrerului, trebuie să o salute și să strige „Heil Hitler!”, ceea ce nu se întâmplă de puține ori, deoarece pe banda rulantă de asamblare mai sosesc din când în când fotografii înrămate cu figura liderului. I se oferă apoi o vacanță prin bunăvoința partidului, dar aceasta durează câteva secunde, pentru ca apoi să revină la rutina care îl înnebunește.

Ca orice film clasic, acesta se încheie cu „happy-end”, arătându-ne că Donald avusese un coșmar și acum, ca un american adevărat, strânge în brațe un model micuț al Statuii Libertății. Acest film este reprezentativ pentru cinematograful propagandistic de animație, mai ales că se folosește de un „icon” al genului, îndrăgit și cunoscut de toți copiii, Donald Duck.

Costin Șerban

Sursa foto: wikimedia.org

Filmul este uploadat pe youtube aici:

http://www.youtube.com/watch?v=5LYD0Fzf1LU

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*