de Alex Szollo
Scriu rândurile acestea din perspectiva unui tânăr credincios, așadar, rog orice persoană care se regăsește în credință să le ia ca atare.
S-a întâmplat astăzi să aud la radio un fragment dintr-o predică. Recunosc sincer că nu ascult radiouri cu profil religios, însă, pasionat fiind de subiectele care au legătură cu religia sau spiritualitatea, m-a interesat în mod deosebit părerea românilor „de rând” despre implicarea Bisericii în politică, adusă în emisiunea respectivă în față(emisiune difuzată la un radio cu profil general) datorită predicii părintelui Sebastian de la mănăstirea Țeghea din Satu Mare, în care enoriașilor li s-a spus direct să voteze cu Victor Ponta, pe motiv că acesta este creștin ortodox și ar ajuta, din această pricină, la dezvoltarea spirituală a poporului nostru.
Mă adresez acum, într-un fel de scrisoare deschisă chiar părintelui.
Părinte Sebastian, în mod limpede sunteți un om citit. Mă gândesc c-ați ajuns să purtați haina preoțească după niște ani de seminar teologic, în care-ați studiat din scoarță-n scoarță Scriptura și cuvintele sale grele în Adevăr. Iar cunoașterea, așa cum știm cu toții, este putere. Așadar, având în vedere calitatea dumneavoastră de om cu carte, aveți putere. De-asta ați și fost pus în funcția pe care-o ocupați în prezent. Aveți, fără îndoială, puterea de-a insufla credința în inimile enoriașilor, prin harul divin cu care-ați fost învestit. Cu puterea asta, ca și cu orice putere care are o urmă de decență, vine, bineînțeles și o responsabilitate foarte mare. Aveți îndatorirea de-a fi exemplu de moralitate pentru cei care vă urmează, fiindu-le un soi de icoană vie care să le oglindească Adevărul așa cum Hristos l-a propovăduit și l-a dat mai departe. Dar știți, de fapt, care este Adevărul lui Hristos? Vă răspund, cu îndrăzneală, la o întrebare pe care tot eu v-am pus-o, pentru că vreau să vedeți foarte limpede părerea unui tânăr căruia îi pasă de credință.
Dacă un om nu are sămânța Adevărului sădită în el, nicio carte de istoria filosofiei, nicio culegere de gânduri ale unor părinți luminați de Dumnezeu nu i-o va descoperi. Și Adevărul acesta al lui Hristos, cred eu, stă în faptul de netăgăduit că fiecărui om care s-a născut, a umblat, a crescut, a învățat, a gândit, a trăit și a simțit vreodată ceva pe Pământul ăsta, i s-a dăruit de Sus o licărire dumnezeiască pe care o cunoaștem azi drept liber arbitru. Cu alte cuvinte, fiecare om din parohia pe care-o conduceți are puterea de-a alege pentru sine însuși ceea ce este folositor pentru viitorul țării sale. Mă gândesc că, familiarizat fiind cu câțiva termeni din greacă, în calitatea dumneavoastră de preot ortodox, știți ce înseamnă democrație. Înseamnă „puterea poporului”, iar dacă luăm cele spuse de Iisus, atunci când a declarat că „unde sunt doi sau trei în numele Meu, voi fi și Eu în mijlocul lor”, vă veți da seama că Biserica este reprezentată în aceeași măsură de enoriași ca și de totalitatea celor care poartă sutane. Vă întreb sincer un lucru: credeți oare că prin cele spuse în predica în care v-ați exprimat simpatiile politice, ați adus un mare câștig Bisericii? Vă spun eu că nu. Oricât de ușor vi s-ar părea că ați ajuns la acei enoriași pe care îi poate manipula mai ușor orice om cu carte, vă pot spune cu mâna pe inimă că și printre oamenii citiți există oameni care cred. Și aceia și-ar putea pierde definitiv și irevocabil încrederea în Biserică.
Iar asta, pe termen lung, e o lovitură puternică. Dacă menirea Bisericii este să dăinuie, atunci de ce unii dintre dumneavoastră aleg, fără a-și da seama, s-o lovească din interior? Nu vreau sub nicio formă să par arogant, însă cred că majoritatea președinților dinaintea candidaturii domnului pe care îl susțineți sunt creștini ortodocși. Și totuși, avem oameni care numai mulțumiți de treaba pe care-au făcut-o aceștia nu sunt, și atâta timp cât mersul țării ăsteia va continua în felul ăsta, la fel de nemulțumiți vor fi. Țara asta are, într-adevăr, o bogată tradiție ortodoxă. Dar asta nu înseamnă cu niciun chip că Biserica ar trebui să se apuce să intre în politică. De ce? Pentru că Biserica este a lui Hristos, și am îndoieli foarte mari că El, dacă s-ar fi auzit de vot în vremea Lui prin Țara Sfântă, ar fi spus vreodată „Frați și surori întru credința în Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov, mergeți și votați cu iudeii, că romanii ne vor duce de râpă!”
Închei rugându-vă să nu citiți rândurile astea ca pe o scrisoare furioasă a unui tânăr supărat pe Dumnezeu sau pe Biserică. Botezat catolic, școlit ortodox, intrat în legătură cu oameni de toate confesiunile, de la protestanți la atei, am încercat mereu să urmez spusele înțelepte ale Sfântului Pavel: „Toate să le încercați; țineți ce este bine.” Luați-le, dar, drept gândurile sincere ale unui cetățean care crede că menirea Bisericii în țara asta e să facă lucruri mult mai înalte din punct de vedere spiritual decât să-și piardă vremea cu disputele politice. Mă rog să apuc ziua în care voi vedea Biserica așa cum Hristos a văzut-o. Și mă rog să o apucați și dumneavoastră, și toți cei pe care-i păstoriți, căci vă veți bucura la vederea ei.
