Când spui NU zonei de confort

Distribuie!

de Agnes-Ioana Oboroceanu

Îmi amintesc că, la un moment dat, mi-a fost frică de responsabilități. Nu neapărat de ele în sine, cât de ideea lor și de lucrurile la care trebuia sa renunț pentru a le duce la capăt. Timpul m-a împins spre deșteptare și mi-am dat seama că gândirea  de atunci nu corela cu viziunea pe care o aveam despre viitorul meu.

Nimic nu pică din cer. Chiar dacă mă apropii riscant de mesajul acelor imagini cu citate inspiraționale atât de des distribuite pe Facebook, ideea centrală e adevărată: nu ajungi sus decât dacă hotărăști să ajungi acolo istovit. Traseul până la nori are nevoie sa fie presărat cu greșeli, întoarceri din drum, rătăciri și răzgândiri. Scopul final? Să înveți. Să înveți atât de multe lucruri, încât să fii mai bun decât ți-ai propus vreodată.

Fără niciun risc, pot să numesc asta ieșire din zona de confort. Ideea în jurul căruia ar trebui să îți construiești filosofia e aceea că niciodată nu știi îndeajuns de multe. Studii, călătorii, momente cruciale în viață de care alegi să te agăți, provocări pentru care nu te crezi îndeajuns de îndrăzneț, toate reprezintă... ceva mai mult. Ceva care te poate scoate din mulțime și care poate contribui la prezentul sau viitorul pe care îl ai în minte.

Un exemplu care prezintă relevanță în acest sens este voluntariatul. Despre sensul și scopurile lui părerile sunt împărțite. Cele negative, adepte de multe ori și ale conceptului „Nimic nu e gratis”, susțin că este inutil să faci un lucru pentru care nu ești plătit. Cei cu un simț cât de mic al responsabilității sociale sunt de cealaltă parte a baricadei, afirmând că pe lângă starea de bine pe care ți-o insuflă, voluntariatul te ajută să construiești lucruri de care să fii mândru, te poate scoate din înfricoșătorul anonimat sau contribuie la construirea unei cariere de succes. Lăsând la o parte orice urmă de ipocrizie, susțin cu tărie că a face voluntariat are atât urmări pozitive la nivel emoțional, cât și la nivel practic.

Adevărat, te înalță spiritual faptul că accepți să te implici în anumite activități „pe gratis”, susținând o cauză anume sau ajutând pe alții să facă bine societății. Nu poate fi explicat sentimentul care înflorește când privești la ce ai realizat și chiar acela care încolțește când pui fiecare cărămidă în parte. Nu e nimic greșit în a te bucura că ai contribuit la construirea unui „ceva” în care ai lăsat o parte din tine. Asta te face om și, adevărat, te face să te simți mai bine cu tine însuți.

Din perspectiva practică, voluntariatul poate constitui o rampa de lansare sau poate aduna puncte pentru scorul final care te va reprezenta în fața angajatorului. Un fapt binecunoscut este acela că CV-urile apreciate sunt cele în care figurează și experiențe de voluntariat. Asta spune despre tine niște lucruri pe care angajatorul de azi le caută n candidați. Pe lângă faptul că „ești privit bine”, prin voluntariat ai șansa să înveți aspecte care nu vor fi niciodată predate la școală.

Ne luptăm cu sistemul și îl învinovățim ca ne oferă doar teorie, deci practica trebuie căutată de fiecare în parte. Nu a spus nimeni că nu e mai ușor să nu faci nimic, dar dacă tot ai ocazia să faci altceva, de ce să nu răspunzi provocării? Acum cu siguranță nu îmi mai este frică de responsailități. Din când în când, e sănătos să dai căldura și siguranța zonei de confort, pe briza și neprevăzutul celei din afara ei.

Sursa foto: Wikimedia.org

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*