X-Men:Days of Future Past: puntea dintre două generații de mutanți

Distribuie!

de Alex Szollo

Dacă există în universul Marvel un grup de supereroi care să-mi fie de-a dreptul dragi, atunci e vorba de X-Men, cu siguranță. De ce? Pentru că nu sunt niște supereroi tipici,în sensul că nu sunt dintre aceia care salvează lumea și recolorează situația în roz de fiecare dată, ci sunt indivizi conștienți de faptul că sunt diferiți și că societatea nu e încă pregătită să-i accepte, dar cu toate astea, reușesc să lupte în continuare pentru deschiderea ei. Când am aflat că Bryan Singer, regizorul care-a oferit cinefililor care gustă adaptările după benzi desenate primele două filme din seria X-Men, pregătește un film care să reunească distribuția originală cu cea din X-Men: First Class, povestea începuturilor legăturii dintre Charles Xavier și Magneto, am fost peste măsură de entuziasmat și mi-am spus că voi fi printre primii care să-l vadă.

Aseară, printr-o combinație de sugestie inspirată cu un pic de noroc, am reușit împreună cu cei mai buni prieteni să ajung chiar la avanpremiera peliculei lui Singer(mă bucur mult să văd că nu trebuie neapărat să fii bedefil ca să vezi că X-Men oferă o dimensiune mult mai complexă ideii de supererou decât Spider-Man, căci Amazing Spider-Man 2  era planul nostru inițial).

Se pare că alegerea a fost într-adevăr bună, pentru că da, X-Men: Days of Future Past merită toți banii și tot timpul pe care l-ar putea investi un fan al genului, și nu numai.

Inspirat vag din storyline-ul omonim din benzile desenate X-Men, filmul spune povestea unui viitor distopic în care Santinelele, uriașele mașinării de vânat mutanți, fac victime în masă printre aceștia. Călătoria în timp, esențială pentru povestea filmului, devine soluția salvatoare de la situația creată de cameleonica Mystique(Jennifer Lawrence) într-o încercare eșuată de a-l asasina pe creatorul Santinelelor, Trask, savantul interpretat de Peter Dinklage. Tocmai acest eșec de asasinare face Santinelele atât de versatile(într-un mod foarte proaspăt de-a prezenta aceste celebre elemente din universul X-Men), ceea ce pecetluiește viitorul sumbru al rasei mutante. Lui Wolverine îi revine misiunea de-a călători în timp și de-a schimba 50 de ani de istorie neagră pentru cei ca el. Iar asta nu face decât să garanteze o aventură palpitantă, presărată cu umor(Wolverine către un Xavier tânăr și depresiv: „Listen up, you little shit!”, și ăsta-i doar un exemplu), emoție, nostalgie și acțiune din plin. Filmul este exact ceea ce și-ar putea dori fanii seriei X-Men, cel puțin la nivelul universului cinematografic al celor de la Marvel. E o poveste spectaculoasă, suficient de nuanțată încât să nu fie „de carton”, dar și suficient de ritmată încât să nu încarce prea tare filmul. Există și câteva nuanțe de thriller politic care-aduc un plus semnificativ cadrului narativ, iar fanii care-aveau o anume reticență văzând că un anume Quicksilver nu arată conform așteptărilor lor nu au de ce să se teamă, căci mutantul ultrarapid beneficiază de unul din momentele geniale ale filmului. Vreți să știți care? Faceți coadă la bilete, că merită!

X-Men: Days of Future Past este filmul care demonstrează că Bryan Singer nu și-a ieșit din mână când vine vorba de povești cu mutanți pentru marele ecran, și cred că-și merită cu prisosință cele cinci stele din cinci, tocmai pentru că dă această senzație foarte plăcută de revenire reușită. Foarte, foarte fain! Merită din plin văzut cu prietenii într-o după-amiază relaxantă de weekend.

 

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*