Să fii student e una când faci 30 de minute de acasă până la facultate, alta când stai în chirie pe undeva și mai treci din când în când seara pe la cursuri și cu totul altceva când ești student din provincie și stai la cămin. Articolul prezintă o parte din problemele legate de viața din căminele studențești, dar și niște avantaje ale acesteia, pentru că oricât am încerca să fugim la începutul fiecărui an de situația de a sta la cămin, cele mai comice și frumoase momente trăite ne aduc aminte de el.
Viața de cămin este pe cât de frumoasă și interesantă, pe atât de obositoare și enervantă. Să împarți, nu un apartament (cu baie, bucătărie, dormitor, sufragerie și cu tot felul de utilități, chiar și acel banal televizor), ci o singură cameră (de 12mp în cel mai fericit caz) cu n alții, necesită foarte multă răbdare, cam tot atâta toleranță și, încă o dată, o tonă de răbdare. Căminul e ca un fel de tabără în timpul școlii în loc de vară. E o conglomerație de indivizi cu aproximativ aceleași activități, împărțiți câte 2, 3, 4, 5 și chiar 6 în camere cu un număr egal de paturi etajate, scaune și dulapuri, așezate față în față la fiecare etaj într-o simetrie perfectă. E asemenea unui biosistem, doar că aici muzica, petrecerile și liniștea din zilele sesiunii sunt produsele biocenozei studențești.
Dacă cele descrise mai sus nu par a fi tocmai plăcute, ci mai mult niște incomodități, merită să menționez că, în ciuda acestor fapte, viața în cămin te pregătește pentru o eventuală viață de familie și chiar te ambiționează să vrei mai mult, să faci tot posibilul ca să-ți asiguri viitorul cu propriul cămin (numai al tău!).
Mulți dintre cei care ajung la cămin încep să-și facă pentru prima dată cumpărăturile, să gătească, să cheltuie mai rațional banii pe care-i au, cunosc adevăratele sensuri ale compromisului, încearcă să fie mai toleranți cu cei din jur pentru că numai așa supraviețuiesc un an întreg traiul cu persoane absolut noi cu care nu au niciun interes comun, iar alții învață forme noi ale distracției. Prin urmare, căminul te face mai imun la multe lucruri pe care le întâlnești oricând în viață.
Pe mine căminul m-a făcut să-mi dezvolt puterea de concentrare asupra unui singur lucru, în timp ce în același spațiu se petreceau încă nu știu câte acțiuni care mai de care. Mi-am dezvoltat atât de mult această abilitate – din disperarea de a putea învăța în sesiune sau de a putea auzi ce bolborosesc personajele unui film – încât acum am momente când nu fac nimic și totuși nu pot să-i ascult pe alții. Unii află pentru prima dată cum să-și facă cartofi prăjiți, inclusiv cum să-i taie, cum să-i amestece în tigaie și câtă sare să le pună – ciudat, după părerea mea. Alții își schimbă stilul vestimentar sau preferințele muzicale, unii cad în capcana viciilor, dar cel mai important este că majoritatea leagă prietenii frumoase la care nu ar vrea să renunțe niciodată.
Chiar dacă este enervant și incomod să împarți un spațiu destul de limitat cu niște necunoscuți, tocmai acest fapt face ca această experiență să devină cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla dacă ești student.
Cristina Bragari
Foto: Manuela Dospina
