Şi-am ajuns şi la ziua magică, ziua numărul 3 a AdRev-ului, o zi cu adevărat spectaculoasă. De ce? Păi, simplu, poate pentru că timp de câteva ore bune am stat numai cu gura căscată, parcă uitându-mă la un spiriduş cu aurul de la capătul curcubeului. Cum naiba? Ei, simpluţ! E o trebuşoară care se numeşte „augmented reality”. Habar n-aveam ce înseamnă până astăzi când, efectiv, m-am uitat la proiector precum curca în lemne.
Ce înseamnă „maşina asta străină?” Păi ,Roxana Memetea de la DDB Romania ne răspunde la această întrebare printr-un fel de slogan : „Bringing the physical and virtual world together”, adicătelea un fel de comuniune între lumea virtuală şi cea reală.
Adrian Pavelescu de la Outbox ne spune că este „suprapunerea unei imagini virtuale peste una reală”, iar Vasile Hodorogea de la ARworks ne informează amabil că „nu este o realitate virtuală, este o realitate cu obiecte virtuale suprapuse”, deci nu ajungem în Matrice în niciun caz, dragi cititori.
Roxana Memetea ne-a spus răspicat că noi suntem generaţia potrivită pentru realitatea augmentată, poate şi pentru că ne petrecem 90 % din timp pe domnişorul TelefonIsteţ. Ce mi s-a părut într-ADREVăr palpitant a fost faptul că ea s-a jucat puţin cu minţişoarele noastre dependente de tehnologie.
Ne-a pus să ne închidem telefoanele isteţe! Ca să vezi ce abominaţiune! Glumesc, dar a fost desigur o provocare. Cred că cel puţin 60% din cei prezenţi se uită din obişnuinţă la telefon din trei în trei minute (MAXIMUM!). Am făcut şi un mini-exerciţiu mental: „Viaţa fără telefoane isteţe”, un fel de „Fălci 5” pentru generaţia noastră.
Ne captase atenţia, totul bine şi frumos, dar ceea ce a urmat a lovit direct la mandibulă, ca să zic aşa, adaptând în stilul baltă expresia „jaw drop”. A venit cu o nouă aplicaţie! Oh, vai! Nimeni nu era impresionat înainte să se prezinte treaba în sine. „Ce să zic, o fi vreun altfel de Facebook”, aproape auzeai gândurile unora. Dar PARAMPAM! A fost ceva scos din lumea asta, cel puţin pentru mine.
Eu una nu am înţeles ce înseamnă cu adevărat această nebunatică realitate augmentată până nu am văzut Aurasma (aplicaţia). Aplicaţia este, după spusele Roxanei, o platformă de realitate augmentată prin care putem împărtăşi content şi îl putem integra în lumea reală. Ce dracului înseamnă chestia asta?
Spre exemplu, cei de la DDB Romania au făcut o campanie pentru RoNew Media cu Aurasma. A fost organizat un eveniment la Biblioteca Naţională, iar invitaţii primeau o foaie prin care erau rugaţi să downloadeze aplicaţia, să fixeze telefonul pe bibliotecă, să dea click şi să aştepte o surpriză. Surpriza a constat într-o animaţie 3D, un fel de insectuţă care se căţăra pe clădire. O minunăţie!
Şi Adrian Pavelescu de la Outbox ne-a uimit , povestindu-ne şi despre QR Code (quick response code) şi făcând un fel de paralelă între AR ŞI QR. Pentru necunoscători (noobs!) un QR este codul acela pe care-l tot vedeţi pe postere, reclame, ambalaje de produse şi pe care dacă îl scanaţi ajungeţi fie la un trailer, fie la un site, fie la o aplicaţie.
Potrivit lui Adrian realitatea augmentată a apărut prima oară în armată. Unde, bre’? Ne-a întrebat dezinvolt dacă ştim cum au piloţii din filme un fel de pereche de ochelari la cască. Noi am ştiut, fiind mari amatori de pop culture. Ei bine, acolo! „AAAA”, a exclamat sala.
„QR este cea mai rapidă cale de a conecta offline-ul cu online-ul”, ne spunea Adrian. Am aflat şi puţinele date mai tehnice, cum că un QR nu trebuie să aibă mai mult de doi cm. Ne-a vorbit despre folosirea corectă a culorilor în cadrul unui QR, culoarea mai puternică nu trebuie folosită never ever ca fundal. Bun, am înţeles! Am aflat şi care sunt cerinţele pentru un cod QR, cel puţin la un nivel basic.
Să trecem mai departe la Vasile Hodorogea sau Vasile sau „puteţi să-mi spuneţi Vasile”. ARworks este o companie care produce augmented reality. Am înţeles! ARworks , AR. I see what you did there!
Ce am învăţat eu din prezentarea lui? Există trei tipuri de AR: cele GPS (cum este aplicaţia pentru jocurile olimpice care când au avut loc jocurile în fiecare oraş, anul, date etc.), cele graphic marker (cum veţi vedea mai jos exemplul cu „Shark Week”) şi cele panoramice (prezentarea panoramică a interiorului unei maşini sau a unei clădiri).
„Vă place Smiley?”, a întrebat Vasile. Greieri. Deşi liniştea a fost de natură bacoviană, el nu s-a abţinut din a ne prezenta un AR făcut de ei cu Smiley care a avut mega succes. Am fost puţin reticentă, dar să vezi un Smiley dansator peste tot unde te duci prin AR mi s-a părut o idee genială.
Concluzia zilei de astăzi? Mă doare gura de cât am ţinut-o căscată şi mintea de cât de multe s-au dezvoltat din punct de vedere tehnologic. Cum zicea şi Adrian Pavelescu,„mâine-poimâine o să apară un AR prin care să putem vedea realitatea”.
Ana-Maria Gheorghe
Foto: Diana Barbu
