Assassin’s Creed – realitatea din spatele jocului

Distribuie!

Din 2007 industria jocurilor video a surclasat-o pe cea a filmelor și continuă să se distanțeze de aceasta. Numărul încasărilor este cel mai clar indicator al acestui fapt. Acum jocurile se adresează oricărei vârste sau cadru cultural. Majoritatea copiilor (mai ales baieții) petrec acum mai mult timp tastând în fața calculatorului sau butonând un joystick. Deschiderea industriei jocurilor este relativ recentă, de aceea poate să pară străină pentru mulți. Această deschidere este datorată, în primul rând, avansului tehnologic galopant ce a dat libertate creativitații game designerilor (un job din ce în ce mai bănos și căutat) care au adus jocurile la un nivel de complexitate inimaginabil acum 10 ani.

„Assassin’s Creed” este deja la a cincea lansare din serie, programată pentru sfârșitul lunii octombrie a acestui an. Numărul precomenzilor pentru acest joc deja a depășit pe cel al precomenzilor celorlalte trei jocuri anterioare din serie, cumulate. De ce acest lucru ? Pentru ca un joc precum „Assassin’s Creed” este o experiență atât de bogată încât te lasă cerând întotdeauna mai mult. Acest lucru se aplică mai tuturor jocurilor din „noua generație”, însă intensitatea trăirii este dependentă de sincronizarea dintre starea playerului și jocul respectiv.

Deși nu sunt un jucător avid, această serie a avut un impact neașteptat de mare asupra mea pentru că reconstruiește splendid (și corect din punct de vedere istoric) atmosfera din Estul Mijlociu de la sfârșitul secolului al XII-lea. Parcurgând jocul cu atenție ai impresia ca citesti un roman de ficțiune, regizezi un film de acțiune și, pe lângă toate acestea, inveți istorie fără a îți da seama.

Este un lucru să stai în fața calculatorului și sa te bați cu Cavalerii Templieri, să călărești prin Ierusalim sau Damasc în perioada cruciadelor și să asasinezi lideri importanți nu numai din politica locală, dar și din cea europeană. Dar, după ce ai făcut aceste lucruri, să afli că istoric, ele chiar s-au întamplat și personajele chiar au existat, este de-a dreptul copleșitor.

Asasinii au fost o sectă extremistă șiită înființată în Persia în jurul anului 1100. Ideologia religioasă stă până în ziua de azi la baza rupturii dintre șiiți și suniți, disputa plutind în jurul liderului legitim al califatului musulman după moartea Profetului Mohamed în 632. Deși fiind fanatici religioși la început, odată cu schimbarea Marelui Maestru al asasinilor aceștia au încetat sa fie atât de zeloși religios, acceptând să ucidă pentru bani.

Primul Mare Maestru a fost Hassan-i Sabbah ce a stabilit sediul central al grupării în Persia. Sunt multe mituri și povești locale despre cum acesta câștiga obediența absolută a discipolilor necesară actelor de terorism, de asasinare, cu slabe șanse de a rămâne în viață. Cel mai întalnit este notat chiar de Marco Polo in călătoria sa spre China. „Batrânul” (sub acest nume era cunoscut Marele Maestru) se spune că ar fi construit o grădină în spatele castelului său central. Aceasta era facută după modul cum este descris Raiul după Mahomed (izvoare de miere, apă, lapte și vin, femei dansând și vegetație luxuriantă ). Batrânul droga candidații cu ajutorul hașului (cuvânt ce reprezintă rădăcina etimologică a termenului „asasin” ), îi lăsa liberi în această grădină pentru câteva zile și apoi, drogandu-i din nou, îi aducea înapoi în castel. Candidații apoi, fiind convinși că au fost în rai, cădeau la picioarele maestrului jurând supunere totală în speranța de a se mai întoarce acolo. Sediul asasinilor în joc este construit exact pe acest model, castel în față cu o gradină extraordinară în spate iar supunerea/nesupunerea față de maestru joacă rolul cheie în desfășurarea acțiunii. Însă locul acțiunii în joc nu se desfășoară în Persia ci în Siria (al doilea sediu al asasinilor și ultimul distrus de invazia Mongolilor în jurul anului 1265, aducând sfârșitul definitiv al acestei secte).

Legătura (sau mai degraba vrajba) asasinilor cu templierii este de asemenea fondată istoric, cele două grupări având asemănări uimitoare în ierarhizarea internă, exclusivitatea, caracterul de societate secretă până și în culorile îmbrăcăminții (alb și roșu). Ceea ce jocul nu îți spune totuși este că pe lângă antrenamentul fizic riguros și modul de viață ascetic, asasinii erau foarte bine instruiți în cunoașterea diverselor limbi și culturi.

Aveau nevoie de acest lucru pentru că majoritatea misiunilor durau mult timp, chiar șase luni, succesul asasinului depinzând mai degrabă de cât de bine se infiltra în colectivitate și câștiga încrederea oamenilor. De asemenea, foarte puțini se întorceau în viață după o misiune, chiar dacă era încununată cu succes și ținta era eliminată. Este necesar să înțelegem că un asemenea tip de obediență era relativ fără precedent în istorie, Marele Maestru fiind cunoscut și temut chiar și în Europa pentru „spectacolele” pe care le dădea în fața liderilor cruciadei. La primirea acestora în fortăreața sa, Batrânul comanda câtorva  adepți să se arunce în stâncile ascuțite ce înconjurau fortăreața, aceștia executând ultimul lor ordin fără să clipească. Jocul înfățișează la început o astfel de întâmplare dar cu un final diferit.

Un lucru este sigur - jocurile video au ajuns să aibă o contribuție din ce în ce mai mare la modul cum ne definim, ca generație, timpul liber. „Assassin’s Creed” este un exemplu reprezentativ al acestui fenomen pentru că nu s-a inventat încă un mediu mai bun decat cel virtual unde poți fi cine (sau ce) dorești, unde dorești și când dorești.

Liviu Dimulescu

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva

6 Comments

  1. Carnifex
    June 25
    Reply

    Pana la urma Assasin’s Creed este numai un joc iar Templierii din acest univers fictiv sunt complet diferiti de cei care au existat pe parcursul istoriei.

    • DImulescu Liviu
      June 25
      Reply

      Si asasinii sunt complet diferiti de cei care au existat cu adevarat de-a lungul istoriei. Ceea ce e impresionant ( zic eu ) este existenta reala a legaturilor dintre cele doua grupuri, ce pendula intotdeauna intre cooperare si razboi.

    • DImulescu Liviu
      June 25
      Reply

      Chiar daca Assassins Creed e doar un joc, a imbinat intr-un mod impresionant sursele istorice, construind un univers unic in care jucatorul se poate pierde in voie. Pana la urma asta conteaza nu ?

  2. Steff
    June 25
    Reply

    Imi place ca e bine documentat articolul si mai ales ca nu te-ai bagat in partea conspirationista a jocului. Pacat ca nu ai spus cate ceva si despre celelalte jocuri.

    • DImulescu Liviu
      June 25
      Reply

      nu am spus nimic inca :))

      fiecare joc din serie merita un articol separat

      so stay tuned for the sequels 😀

  3. Carnifex
    June 27
    Reply

    HA HA HA!!!

    Spam bot!!!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*