Arsenie Boca, între credință și fenomen mediatic

Distribuie!

de Alex Szollo

Dintotdeauna am fost de părere că dezvoltarea spirituală joacă un rol esențial în viața omului. Crescând într-o familie foarte deschisă și echilibrată din punct de vedere religios/spiritual, am crezut de mic în Dumnezeu, cu tot ce presupune lucrul ăsta. Declarând asta în deschiderea acestor rânduri, nu încerc să-mi atribui un oarecare plus, ci pur și simplu să aduc la cunoștința cititorilor că urmează să li se expună părerea unui om care crede în legătură cu un fenomen care pare să fi acaparat România ca prin minune (no pun intended, vorba englezului).

Este vorba, cum se vede și în titlul articolului, despre părintele Arsenie Boca. O figură, o personalitate, un nume care a reușit să-și facă, în ultimii ani, loc pe buzele întregii țări. Mormântul de la Mănăstirea Prislop al celui care este poate cel mai popular duhovnic ortodox al secolului al XX-lea este mereu acoperit de flori proaspete, fiind loc de pelerinaj pentru mulțimi de credincioși care văd în Arsenie Boca pe Sfântul Ardealului, tot mai mulți dintre ei cerând insistent ca Biserica să demareze procesul de canonizare. Urmărit de Securitate în anii comunismului, condamnat la închisoare în repetate rânduri, părintele este în ochii credincioșilor o figură martirică, demnă de cinstire. Pentru mulți dintre cei ce vizitează locașul de cult al lui Arsenie Boca, acesta reprezintă un ajutor de nădejde în lupta cu boli cumplite și felurite alte încercări. Citatele aparținându-i împânzesc pereții rețelelor de socializare. Numele „Zian”, dat părintelui la naștere, devine rapid un nume favorit printre proaspeții părinți. E din ce în ce mai clar că Arsenie Boca se bucură de o popularitate extraordinară printre români.

Însă, după mine, există cazuri în care sus-numita popularitate capătă proporții care, pe termen lung, în ochii mei, nu aduce lucruri bune pentru români, pentru Ortodoxie și chiar pentru imaginea părintelui Arsenie Boca. De ce spun asta?

Uitați-vă, spre exemplu, la deja infamul fenomen al aparițiilor chipului marelui duhovnic prin toate colțișoarele din toate casele posibile și imposibile. Nu vi se pare că-s cam multe? Nu știu cum sunt alții, dar eu cred că ochiul privitorului ascunde și altceva în afară de frumusețe, oricât de aproape de cele sfinte ar fi această frumusețe; și aici mă refer la relativitate. Cu alte cuvinte, fiecare poate vedea ce chip vrea, pe orice material vrea, atunci când starea lui/ei sufletească îl/o împinge spre asta.  Pe lângă asta, am fost siderat văzând unii indivizi care încercau să profite de pe urma aparițiilor miraculoase cu chipul părintelui prin diverse cotloane. Unde e, oare, virtutea creștină în a încerca să obții bani din ceva ce ți se pare că vezi, de pe spatele unor oameni aflați în clipe de grea încercare, care s-ar agăța de orice fărâmă de speranță? Să nu mai vorbim de întreaga serie a picturilor cu chipul părintelui care-au început să lăcrimeze(observați reținerea mea în a le numi icoane, întrucât Arsenie Boca n-a fost încă oficial canonizat. Ce să mai spunem de faptul că, recent, imaginea părintelui a fost folosită în campania electorală pentru prezidențiale? Iar cel mai recent trend este cireașa de pe tort, sau bomboana de pe colivă, depinde cum se pune problema: tatuaje cu chipul lui Arsenie Boca. Nu mă înțelegeți greșit, nu am nimic împotriva tatuajelor, și cu atât mai puțin a celor care le poartă. Însă, în ochii mei, un asemenea tatuaj nu ajută la absolut nimic: la ce bun să ai tatuat chipul unui personaj religios, dacă personalitatea și faptele tale sunt de multe ori departe de idealurile respectivului personaj? Cred că dacă acest fenomen continuă să ia amploare, vom ajunge ca și găștile-alea stereotipice de latino-americani din filmele hollywoodiene, cu pielea doldora de tatuaje cu Iisus și Fecioara Maria, și-un număr crescând de victime executate cât mai brutal. Ca și credincios deschis la inimă și minte, sunt de părere că măsura credinței fiecăruia nu stă în numărul de apariții miraculoase ce i s-au arătat sau de tatuaje religioase ce-i acoperă epiderma, ci în suflet, în felul în care acesta este străbătut de un fior cald în prezența sacrului. Asta, dragi cititori,  dragi credincioși, este, de fapt și de drept, ceea ce ar trebui să caute fiecare dintre voi. Pentru că un creștin autentic caută prezența lui Dumnezeu cu smerenie și liniște în suflet.  Pentru că, în esență, exact asta ar vrea de la voi părintele Arsenie Boca.

Sursa foto: By Ciornei Adriana (Own work) [CC BY-SA 3.0 ro (http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0/ro/deed.en)], via Wikimedia Commons

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*