de Ruxi Avram
Hristos a înviat din morți/ Cu moartea pre moarte călcând/ Și celor din morminte/ Viață dăruindu-le! Nu demult am auzit zeci de creștini cântând astfel, le-am simțit în glas bucuria mântuitoare, le-am ținut isonul printre stropii de ploaie, încercând să mențin aprinsă flacăra lumânării din mâinile-mi tremurânde. Nu-i blamez pe cei ce au petrecut noaptea Învierii în paturile lor comfortabile; Învierea Domnului e o sărbătoare a păcii, a reînvierii spiritului uman. Unii oameni își găsesc pacea în lumea viselor, alții, în apropierea de divinitate. Fiecare-și urmează calea. De ce să-i judecăm?
După două milenii și ceva, continuăm să considerăm Paștile o sărbătoare importantă și urmăm tradițiile aferente: bucătăriile gospodinelor sunt inundate de mireasma cozonacilor proaspăt scoși din cuptor, de pe masă sunt nelipsite ouăle roșii, pasca, friptura de miel și drobul, familiile se reunesc și participă împreună la slujbele bisericești. Dar mai știu creștinii semnificația acestor tradiții sau le urmează doar din obișnuință? Sau, și mai important, mai cunosc ei însemnătatea Paștilor, a Învierii Domnului?
Timp de 40 de zile vom lăsa deoparte clasicul salut, înlocuindu-l cu acele cuvinte ce revelează bucuria noastră, a oamenilor, la vestea Învierii Mântuitorului: Hristos a înviat! /Adevărat a înviat! Care este însemnătatea acestui salut? Propagăm vestea Învierii și primim o confirmare din partea interlocutorului ce indică faptul că mesajul ne-a fost receptat în mod corect. Totodată, ne afirmăm credința în Hristos și-n Învierea Sa, alături de aproapele nostru. Ne arătăm uniți întru Hristos. Hristos a înviat. Asta-i o sinteză a Paștilor, iar Paștile conțin ideea de bază a creștinismului.
Așadar, care-i importanța Învierii Domnului? De ce o sărbătorim?
Paștile creștine își au originea în sărbătoarea evreiască numită Pesach. Această sărbătoare celebra ieșirea evreilor de sub robia egipteană. Cu ocazia ieșirii din Egipt, când s-au sărbătorit pentru prima dată Paștile evreiești, în fiecare dintre familiile evreilor s-a sacrificat câte un miel. Apoi, cu sângele mielului s-au uns ramele de lemn ale ușilor de la casele în care locuiau. În noaptea aceea, îngerul morții, trimis de Dumnezeu, a trecut prin Egipt și a omorât toți fiii întâi-născuți ai egiptenilor, în casele care nu aveau pe ușă sângele mielului (a 10-a plagă trimisă de Dumnezeu pentru a-i pedepsi pe egipteni). În casele evreilor nu a murit nimeni pentru că aceștia ascultaseră porunca lui Dumnezeu și au pus sângele mielului pe ușile lor.
Semnificația Paștilor creștine diferă fundamental de cea a Pesach-ului. Prin această sărbătoare creștinii celebrează Învierea lui Iisus Hristos, triumful Său asupra morții, triumf ce a devenit al tuturor oamenilor care Îl primesc pe Iisus în viața lor. Iisus a suferit și a murit pe cruce pentru păcatele oamenilor, pentru a scăpa omenirea de povara păcatului primordial si apoi a înviat, arătând lumii că moartea poate fi învinsă. Slujba Prohodului Domnului conține o comparație a celor două sărbători: Se-njunghia-n taină// Mai-nainte mielul, Iar acum Tu, pătimind fără să cârtești,/ Ești fățiș junghiat și firea curățești. Așadar, Dumnezeu-Tatăl își trimite pe pământ Fiul pentru a onora sacrificiul de sânge spre salvarea omului. Iisus Hristos este singurul capabil de acest sacrificiu, grație naturii sale duble, de Dumnezeu și de om fără de păcat.
Obiceiurile de de Paști au o simbolistică diversificată. De pildă, culoarea roșie a ouălor simbolizează jertfa de sânge a Domnului. La început, aceasta era singura culoare în care erau vopsite ouăle; pe parcurs, au început să se utilizeze și alte culori: verdele, ca simbol al prospețimii și al reînvierii naturii, galbenul – simbol al luminii purificatoare – și albastrul, culoarea cerului senin. În unele zone ale țării, după noaptea de Înviere, creștinii pun într-un lighean cu apă neîncepută un ou roșu și un bănuț de argint, după care se spală pe față cu această apă. Oamenii speră ca în urma acestui ritual să devină curați ca apa, prețuiți ca argintul, sănătoși și roșii în obraji precum oul înroșit. Pasca semnifică promisiunea Judecății de Apoi, a învierii trupurilor şi a vieţii veşnice. Dulceaţa aluatului sugerează împlinirea sufletească ce urmează strădaniei din post. Prin stropire cu vin, pasca devine ritualic o reprezentare a jertfei Mântuitorului. Pasca este împodobită de obicei cu o cruce, iar pe margine sunt două fâşii de cocă răsucite, întruchipând coroana de spini a lui Hristos.
Sărbătoarea Paștelui e imposibil de ignorat; oameni de toate vârstele, tineri și bătrâni, celebrează Învierea Domnului după cum doresc și pot, încercând măcar în această perioadă să strecoare pacea și armonia în casă, în viață, în suflet. În urma unui mic „sondaj de opinie” am aflat că vârstnicii au rămas fideli tradițiilor, insuflându-le și tinerelor generații. Sărbătorim la unison Învierea Domnului, a naturii, a sufletelor noastre, lăsăm deoparte grijile și lacrimile fie și pentru câteva zile. Să lăsăm deschise ferestrele sufletului, pentru ca lumina Învierii să pătrundă până-n cele mai întunecate unghere. Hristos a înviat!
Sursa foto: wikimedia.org
