Sau cum o campanie foarte bună îţi poate ruina viaţa politică
În mijlocul unei campanii electorale în care Bucureştiul părea să se împartă în două mari tabere de extreme opuse, din mijlocul războiului inter-ideologic răsărea un nou fenomen. Pe al său nume Nicuşor Dan, a câştigat în câteva săptămâni aproape atâţia susţinători câţi a câştigat partidul aflat la guvernare în 7 ani de când a apărut în viaţa politică românească. Dar cum campania electorală s-a încheiat la sfârşitul săptămânii trecute, ne vom arăta imparţiali pentru că oricum este deja bine cunoscut cine au fost câştigătorii. Şi a fi un fenomen nu este întotdeauna egal cu a fi un geniu sau trend-setter. A fi un fenomen înseamnă a fi diferit de ceilalţi şi a nu te încadra în limitele valorilor lor.
Nicuşor Dan s-a remarcat pe piaţa politică românească prin figura sa carismatică, mereu zâmbitoare şi pe alocuri instigatoare la revoluţie. Pentru el, publicul său era o masă puternică, generatoare de schimbări şi capabilă să se opună regulilor sociale actuale. Dar aici a intervenit o greşeală fatală pentru viaţa sa politică: nu a reuşit niciodată să-şi transforme publicul din masă în mulţime. Şi cum o masă nu poate fi controlată dacă nu are un lider puternic, Nicuşor Dan a continuat să rămână şi după alegerile din 9 iunie un chip carismatic. Şi doar atât.
Competenţele curajosului candidat nu pot fi însă contestate. Premiant încă de când se ştie în şcoală şi cu premii la toate olimpiadele internaţionale de matematică, Nicuşor Dan şi-a format o gândire logică ce i-ar fi fost de mare succes în politică, pentru că în România acest domeniu are nevoie de aşa ceva. Cu o diplomă de Doctor în matematică obţinută la Paris, Nicuşor Dan a încercat diverse proiecte pe care România a părut să le depăşească. Sau poate că avea aspiraţii prea idealiste. Dar, despre Nicuşor Dan bucureştenii nu au părut să ştie prea multe.
Cu o campanie de promovare ca la carte, Nicuşor Dan a atras de partea lui majoritatea tinerilor din oraş. Dar programul său politic nu a fost niciodată îndestul dezvăluit publicului şi, chiar dacă a fost, televiziuni precum B1 TV nu vor face niciodată din tine o figură politică. Cu toate acestea, Nicuşor Dan a devenit o figură proeminentă a campaniei electorale. Dar aici survine o întrebare: de ce nu a câştigat nici măcar un post în Consiliul Local al Bucureştiului? Simplu: campania lui a avut drept target tineretul şi este bine ştiut că baza electoratului românesc este formată preponderent din pensionari, nu şi-a promovat programul politic, iar cireaşa de pe tort a fost publicitatea negativă facută lui Sorin Oprescu printr-un print de pe Arthur Verona. Ca un cetăţean model m-am prezentat la vot şi, pe buletin, numele distinsului Nicuşor Dan era plasat lângă cel al lui Sorin Oprescu, înghesuit în partea de jos de pe ultima pagină, acolo unde aveau loc cei care candidau independent şi nu erau susţinuţi de coloşii politici precum PDL sau UNPR. Drept concluzie, acţiunea lui Nicuşor Dan de a-i face campanie negativă lui Sorin Oprescu nu a avut prea mulţi sorţi de izbândă, ştampila votanţilor părând să alunece tot spre numele contracandidatului său care a preluat al doilea mandat la primărie.
Programul său politic l-am găsit ulterior pe site-ul său (de precizat că nu ştiu câte dintre persoanele care au mers la vot au dat un search pe Google după el). La o primă vedere acesta pare promiţător, dar departe de realitatea românească. Cel mai interesant proiect al său l-am gasit a fi transformarea Dâmboviţei în axa creativă a Bucureştiului prin concentrarea firmelor de tehnologie, IT şi industrie creativă împreună cu universităţile si campusurile universitare de-al lungul acesteia. Un proiect idealist, dar foarte prost promovat.
După ce a trăit sentimentul de glorie pentru o noapte, la fel ca şi Mircea Geoană la alegerile din 2009, Nicuşor Dan a pierdut postul din Consiliul Local cu doar 4,7%, când pragul de intrare este de 5%. Cu toate acestea el nu vrea să-şi părăsească susţinătorii îndemnându-i pe toate site-urile cu „Am arătat că suntem mai mulţi decât credeau ei. Le vom demonstra şi că suntem mai puternici.” Oare are în programul său un nou proiect de revoluţie?
Ana-Maria Berbecel
Nota editorului: Articolul prezintă opinia autorului, nu a publicației. GEN90 susține exprimarea opiniilor, indiferent de orientarea politică.
Sursa foto: facebook.com/nicusordan.pentrubucuresti
Revolutiile sunt infecte. Nu stiu de ce atata tineret se entuziasmeaza cand aude cuvantul revolutie, plus, Nicusor Dan nu este tipul de persoana care sa instige la o revolutie. El vrea sa reformeze sistemul ci nu sa dea de pamant cu el pentru a crea ceva nou in locul sau.
Revolutia inglobeaza totalitatea aspectelor unei transformari. Daca nu ne rezumam la aspectul sau violent, ea poate reprezenta si suma etapelor unei dezvoltari in care se produc transformari sociale ce pot cuprinde fie un sistem in intregime fie unul sau mai multe subsisteme. Asadar cand spunem “revolutie” nu trebuie sa ne rezumam la imaginea unei lupte de strada ci poate insemna si ceva nou menit sa aduca bine sau rau. Totul depinde din ce perspectiva privesti.
Inteleg ce vrei sa spui insa este imposibil sa ignori caracterul violent al unei revolutii. Chiar daca nu ne rezumam numai la imaginea unui at violent asta nu inseamna ca trebuie sa o ignoram.
Schimbarile pot fi provocate si in absenta unei revolutii. E foarte interesant cum foarte multi oameni doritori de pace se inflacareaza atunci cand aud de revolutii. Prefer ca schimbarea societatii sa se faca fara asemenea acte necumpatate.
Oricum, nimeni nu se mai sacrifica pentru nimic in zilele de astazi si mi se pare inutil ca persoane care stiu in adancul lor ca sunt incapabile de asa ceva sa vorbeasca despre o potentiala revolutie.
PS. Cred ca Nicusor Dan ar promova mai degraba un proiect revolutionar si nu unul de revolutie 😛
Nicusor Dan a fost un candidat promitator. Trebuie luat in considerare cate lucruri a reazlizat fara a avea pe nimeni in spate, iar asta este de apreciat intr-o lume in care esti invizibil daca nu esti sustinut de unul dintre greii politicii romanesti (cum este si cazul lui Oprescu de altfel care a fost sustinut de USL).
Articolul se refera la faptul ca desi a avut o campanie buna el nu a intrat cu adevarat intr-o lupta politica impotriva contracandidatilor sai(si aici nu e vorba de pomana electorala). Nu a venit inca momentul lui, dar pe viitor ar putea deveni una dintre optiunile a multora dintre noi.
Nu inteleg de ce lumea a crezut ca daca a fost un bun matematician asta l-ar fi facut si un bun lider. Sorin Oprescu n-ar fi trebuit sa castige pentru ca este un mare incapabil care inca nu stie sa vorbeasca cu “de” si “pe”.
Din cate stiu Nicusor Dan a avut niste idei interesante insa nu avea un plan administrativ in spatele acestora. E adevarat ca multi altii au fost votati si nu si-au indeplinit nici macar un sfert din promisiuni dar nu cred ca acesta este modelul pe care ar fi vrut sa il prezinte Bucurestenilor.
N-as putea sa spun ca nu a avut parte de sustinere, fiind pe placul multor oameni de cultura, intelectuali si pe placul multor tineri. Ideea este ca aceste alegeri au fost castigate de USL pentru ca poporul roman a inceput sa dispretuiasca PDL-ul, insa ceea ce au ales ei este o solutie care se va dovedi a fi o condamnare.