Amintiri din Epoca de Aur

Distribuie!

de Stanciu Mădălina

În 1989, Marcela avea 6 ani. Din toamna lui `90 urma să meargă la şcoală, să schimbe uniforma de șoim al patriei cu cea de pionier. Visa cu ochii deschiși la uniforma surorii ei mai mari, pe care o îmbrăca de fiecare dată când ,,posesoarea” nu era prezentă. Altfel, ar fi fugărit-o prin tot apartamentul în care locuiau împreuna cu părinții, în cartierul Hipodrom din Sibiu, într-un bloc cu 4 etaje.

Pe atunci, Marcela nu vedea uniforma ca pe o formă de îndoctrinare. Cel mai mult o fascina cravata roşie, strânsă cu un inel din plastic. Dar uniforma avea un material slab calitativ, care se scămoșa teribil de la an la an. Nici ghiozdanul ei maro nu îi mai plăcea, voia unul ca al surorii ei mai mari, albastru, cu un delfin roz. Era mică şi nu înțelegea explicațiile date de părinţi, cum că ,,marfă nu se găseşte”.

Pentru cumpărături mergea împreună cu părinții în magazinul Dumbrava, într-un cartier alăturat celui în care locuiau. Acolo găseau tot ce aveau nevoie, toate în același loc : magazin alimentar, aprozar, cofetărie, sifonărie, librărie. Își amintește mirosul de cafea proaspăt dată prin râșniță și aroma tutunului. Când tatăl ei o lua de mână şi mergeau să umple sifoanele, era ce mai mare bucurie. Era un deliciu să îl privească pe ,,nenea” de la sifoane cum umple sticlele cu acea apă acidulată miraculos.

Mama le ţinea în frâu pe Marcela şi pe sora ei mai mare. Şi reușea asta cu brio. Lucra ca vânzătoare la un magazin de stofe, iar după ce Marcela era luată de la grădiniţă de către sora mai mare, mergeau împreună ,,la mama la servici`”. Cel mai mult îi plăcea casa de marcat şi o bătea la cap pe mama să o lase sa apese haotic pe butoane. Niciodată nu reuşea să o înduplece, însă. Când se plictiseau în magazin, ieşeau să se joace în curtea din spate.

Duminica, fetele mergeau la cofetărie, iar ochii Marcelei se opreau languros pe fiecare trandafir de zahăr în parte. Parcaă toată lumea stătea în loc atunci când fetele mâncau liniștite din prăjiturile cu cremă şi înghețata cu ciocolată sau căpșuni.

Anul 1989 a înseamnat sfârșitul unei ere, a tot ceea ce cunoștea Marcela ca univers care o înconjoară. Comunismul luase sfârșit, la fel şi mersul la grădiniţă. Nici în Dumbrava lucrurile nu mai erau la fel - se vindea ness, iar tutunul aromat parcă nu îşi mai avea rostul, din moment ce comercianții vindeau Kent sau Asos. Tot ce îi părea fascinant înainte, începea să se învechească – sifonăriile se închideau pe rând, iar prăjiturile din cofetărie îi cauzau toxiinfecție alimentară, fiind lăsate să se învechească în vitrine.

Marcela s-a născut în comunism şi a crescut în democraţie, cu tot universul schimbat printr-o revoluţie. Adolescența i-a trecut în tranziţie, fără uniformă şi fără numărul matricol în piept. Din comunismul Marcelei au rămas amintirile cu sifoane, prăjituri la cofetărie şi visarea cu ochii deschiși la uniforma de pionier.

Sursa foto: wikimedia.com

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*