Săptămâna aceasta am ajuns iar pe terenul minat numit „Cadoul prietenei”. Cadou care, chiar şi după nenumărate ore de căutare, tot sfârşeşt e prin a fi o alegere greşită. Evident, sunt conştient de faptul că nu e o idee prea deşteaptă să-i cumpăr prietenei mele o poşetă. Chiar dacă, printr-o minune, aş alege culoarea potrivită, ar fi de sezonul trecut, ar avea prea puţine buzunare sau ar fi prea mare. Problema este, bănuiesc eu, că mă pricep la lucrurile care au nevoie de electricitate pentru a funcţiona. Iar cele care n-au nevoie de ea sunt prea asemănătoare în utilitatea lor.
Parfumurile, spre exemplu. Am făcut odată greşeala de a intra într-un magazin de mirosuri şi am ieşit mai bulversat decât după ce am văzut Inception. Pe lângă faptul că aveam de ales din 5.000 de nume mari precum Chanel sau, hmm… Paco Flame şi Ori Robane, în ultimul timp li s-au alăturat şi sortimente care poartă numele unor celebrităţi.
Vreţi ca prietena dumneavoastră să miroasă ca Celine Dion sau Christina Aguilera? Sau, poate David Beckham?
Şi, pentru ca totul să fie perfect, pentru un nas lipsit de experienţă ca al meu, toate miroseau exact la fel.
Aşa că, următoarea alegere este magazinul de îmbrăcăminte. Ceea ce reprezintă o mare greşeală. Fiindcă vei cumpăra un articol nepotrivit. Însă numai dacă ai noroc. În general, vei cumpăra un articol nepotrivit de mărimea nepotrivită.
Fireşte, poţi face un popas şi la bijutier. Însă, aşa cum ştim, casele de bijuterii nu introduc niciodată în reclamele lor şi preţul cerceilor sau brăţărilor. Ceea ce înseamnă că trebuie să fi un actor de mare clasă ca să-l convingi pe vânzător că încuietoarea este motivul pentru care nu vei cumpăra colierul, nu preţul cu cinci cifre.
Poate că cei mai romantici s-ar gândi acum la nişte lumânări. Ştim cu toţii cât de mult le place fetelor să petreacă ore bune în semiîntuneric, în timp ce fac baie şi noi nu ne putem imagina ce-ar putea face ele acolo. Mă rog, de fapt putem, iar asta e motivul principal pentru care eu resping lumânările.
Cu muzica e la fel de dificil. Ştiu că prietena mea a cumpărat dintotdeauna CD-urile unor formaţii de care eu n-am auzit niciodată. Mai ştiu şi că ar vrea noul album al lui Olly Murs. Dar, dacă l-aş cumpăra, ar însemna ca ea să-l asculte. Apoi ar trebui ca eu să zâmbesc drăguţ în timp ce ea îmi povesteşte despre ce cântă individul. Lucru care mă interesează la fel de mult ca noul sortiment de brânză apărut în Belgia. Destul de egoist din partea mea…
O carte, poate? Nu. Mi se pare meschin să cheltuieşti 20 de lei pe un cadou, mai ales că genul de cărţi care îi plac ei se termină toate la fel.
De aceea, anul acesta, când se apropia ziua ei de nume, m-am dus la magazinul de electronice, unde mă simţeam în siguranţă. Sau, cel puţin, aşa era odată. Acum tot ce se vinde aici sunt telefoane deştepte care îţi permit să faci o fotografie şi să asculţi ultima piesă a lui Olly Murs, toate astea în timp ce vorbeşti cu un priten din Suceava.
Mult-lăudatul iPhone, care a ajuns deja la a 5-a generaţie, spre exemplu, îţi permite să descarci filmuleţe de pe net şi să te uiţi la ele când ai chef. Şi tare sunt curios dacă există oameni care şi-au cumpărat unul pentru că simt nevoia să revadă secvenţa cu Sharon Stone din Basic Instinct în timp ce merg cu trenul.
Desigur, e simpatic să-i trimiţi iubitei sau iubitului o poză cu tine pe plajă, dar grijă mare, pentru că, ulterior pot apărea discuţii de genul „Ce cauţi acolo fără mine?”.
Debusolat, am ieşit din magazinul de electronice şi, cum ziua era pe sfârşite, i-am cumpărat preitenei mele un hamster. Însă, cumva, era de sezonul trecut, aşa că, de ziua ei, prietena mea s-a dus la magazin, unde l-a schimbat pe Mr. Snuggle pentru noua soluţie mirositoare a lui Davidoff.
Sursa foto: Wikipedia.org
