de Cîrstea Aureliana Virginia
Mulţi spun că e bine să faci o facultate, alţii însă sunt convinşi că facultatea este doar un mod irelevant de a pierde ani din viaţă. Interesant este faptul că cei ce afirmă cel din urmă lucru se apropie oarecum de adevăr -unul trist!
Au trecut 5 ani de la primul meu contact cu Politehnica, mai exact Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, 5 ani dintre care 4 de studiu intens şi 1 de pauză. Cel din urmă an a fost o pauză acordată mie, o pauză de review asupra celor 4 ani de studiu şi asupra jobului, scopul fiind luarea deciziei de a continua sau nu cu studiile masterale; merită sau nu merită?
Este uimitor cum noi, oamenii, ne lăsăm influenţaţi fără să ne dăm seama sau fără să vrem de către alte persoane, de situaţiile de conjunctură ş.a. Mă uit în urmă şi sunt uimită de cum am ajuns sa lucrez ca inginer de sistem pentru cel mai mare producator de reţele de telefonie mobilă din lume, venind la Bucureşti cu gândul de a urma facultatea de fizică, dorindu-mi să devin fizician în optometrie – prima tentativă.
În cadrul Facultăţii de Electronică şi Telecomunicaţii am ales să urmez specializarea electronică aplicată – a doua tentativă. O a treia tentativă şi ultima a fost odată cu repartizarea locurilor de practică: primisem ofertă de a face practică la Institutul de Cercetare pentru Fizică şi Inginerie Nucleară de la Măgurele; am refuzat… în favoarea unei alte oferte primite din partea unei firme mici, dar care avea mai multe domenii de activitate: reţelistică, electronică şi cercetare. Mi-am zis că aici ar trebui să îmi decid domeniul de activitate şi aşa a fost, numai că nu cum imi imaginam eu. Mi-am îndreptat interesul către telemedicină, domeniul în care mi-am dezvoltat şi lucrarea de licenţă în parteneriat cu această firmă, lucrare foarte apreciată de către comisie şi nu numai, având în vedere aplicabilitatea sa în practică: era vorba despre monitorizarea bolnavilor de diabet de la domiciliu fără prezenţa vreunui doctor. Gata mă hotărâsem: electronică medicală.
Nu la mult timp după finalizarea anului 3 de studiu compania la care lucrez şi în prezent „a sărit” cu o ofertă de job de nerefuzat! Domeniul de activitate: retelistică… total diferit de specializarea pe care o urmam. Luasem interviul şi mă aflam în faţa momentului de a lua o decizie importantă! Atunci nu mi-a luat prea mult timp să mă decid, banul a constituit o prioritate, însa acum uitându-mă nostalgic în urmă mă întreb dacă asta e ceea ce mi-am dorit cu adevărat.
Anul 4 de studiu a fost cel mai groaznic din cauza faptului că în acelaşi timp lucram, trebuia să mă duc la cursuri şi laboratoare, examene şi licenţă de realizat. Trebuia să fac progrese şi la locul de muncă, să mă afirm, să demonstrez că am potenţial, fapt pentru care a trebuit să mă apuc de studiu intens şi în domeniul reţelelor de telefonie mobilă.
Atunci am simţit cum mi se îneacă corăbiile, în ciuda faptului că am avut nopţi întregi nedormite tocmai pentru a reuşi să mă menţin student cu acte în regulă, dar şi angajat de excepţie… Până în ultima clipă am trăit cu sentimentul că nu o să reuşesc să termin la timp anul 4 şi o să fiu nevoită să îl repet. Însă oricât de greu a fost totul, ambiţia şi dorinţa au câştigat!
Asta am învăţat în cei 4 ani de facultate: că trebuie să munceşti pentru scopul tău şi să studiezi extra, să fii ambiţios, optimist şi să profiţi de fiecare ofertă primită şi situaţie. „Când o uşă se închide, o alta se deschide; dar deseori ne uităm atât de mult la ușa închisă că nu o mai vedem pe cea care s-a deschis pentru noi.” Am învăţat că în viaţă lucrurile se întâmplă cu un scop şi nimic nu e previzibil.
De curând am citit un articol cu titlul: România produce 50.000 de ingineri pe an, dar angajatorii spun că aceştia „nu ştiu meserie cu adevărat“. Aviz viitoarelor generaţii de ingineri: facultatea nu vă învaţă meserie, trebuie să învăţaţi singuri prin propriile forţe şi sete de cunoaştere, anii de facultate croiesc doar drumul în viaţă nimic mai mult.
Satisfacţia? Inginer diplomat în electronică aplicată, angajat la o multinaţională – cel mai mare producator de reţele de telefonie mobilă din lume, unul dintre cei mai activi şi devotaţi angajaţi ai companiei, cu beneficii şi compensaţii, oferte de călătorie în cadrul diferitelor proiecte şi încă învăţ! Sunt într-o continuă sete de cunoaştere pentru că Politehnica mi-a stimulat sentimentul de adrenalină şi interesul pentru a şti!
Merită? Răspunsul este unul cât se poate de hotărât de data asta: da,merită! Aşa că următorul pas o să fie studiile masterale, pentru că mi-a rămas adrenalina în sânge, sentimentul de satisfacţie al lucrului bine făcut şi pentru că pot!
Sursa foto: By lenarc (Own work) [CC BY-SA 3.0 (http://creativecommons.org/licenses/by-sa/3.0)], via Wikimedia Commons
