Pe modelul „made in China”

Distribuie!

În ultimul timp, românii în lipsă de speranţă faţă de dragii noştii conducători, au preluat o idee. Ideea de a prelua. Din ce în ce mai des aud fraza: „dacă tot nu suntem în stare să facem noi, măcar să preluăm modelul occidental/nordic/american. Uite ce bine o duc ei.”

Ca să fie clar de la început, eu nu sunt fana ierbii vecinului. Curtea mea e exact nuanţa de verde care îmi trebuie. Cărţile de istorie îi tot dau cu „porţile Orientului” şi „şaua de bătaie a Orientului”, „apărătorii Occidentului”. Dacă n-aş ştii mai bine, aş zice că România e o formă incipientă de Avengers, cum apăram noi graniţele civilizaţiei, ca ea să se poată întâmpla. Bun, şi dacă tot suntem pe muchie de cuţit, de ce alegem să copiem? Să fim chiar atât de incapabili de creaţie proprie? Artiştii români ne contrazic. Mai nou e la modă să preluăm modelul american. Eu propun altceva. Propun, în locul unei americanizări, o modernizare personală. Un hibrid est-vest, care să formeze ceea ce avem noi nevoie, nu cee ce vedem că au americanii şi CREDEM că avem nevoie. Nu are sens să fim o societate consumeristă a societăţii americane. E stupid.  O actriţă americană venită în România povestea în interviul ei acordat publicaţiei „Decât o revistă”(ediţia din primăvara 2011), cum în discuţiile ei cu un român, acesta i-a demonstrat că noi avem mult mai multe libertăţi decât au ei în America, deşi ei sunt promovaţi ca cea mai revoluţionară ţară cu cele mai puţine prejudecăţi. Românul îi explica actriţei cum toată această pânză de „neprejudecăţi”  de fapt le constrânge limbajul, şi ei nu pot urî în pace. După care i-a făcut o listă cu oamenii pe care îi ura. Acesta e doar un exemplu.  Aici găsim un altul, o altă formă de libertate românească. De ce refuzăm să vedem oportunităţile care apar din situaţia actuală şi cum le putem valorifica, în loc să ne fixăm pe ideea că nu mai avem nici o şansă şi e momentul să fim oi, să ne lăsăm duşi de valul altora? Altcineva pune aceeaşi problemă, sub altă formă, aici.

Pe scurt, hai să nu ne mai dăm cu firma în cap. Hai să nu fie nevoie să îl resuscităm pe Maiorescu şi să-l punem să ne explice cum e cu formele fără fond. Hai să lăsăm complexele de inferioritate şi de superioritate pre-adolescenţilor, şi să ne axăm pe ce putem face noi, individual, ca să ne iasă figura ca dincolo. Doar că pe model propriu, nu importat. Că tot circulă o vorbă pe net: „Fii schimbarea pe care vrei să o vezi în lume.” (Mahatma Gandhi)

La final vă las cu un nene puţin mai supărat pe subiectul ăsta decât mine. Şi el sigur ştia ce vrea pentru România, că doar era ţara lui dragă.

Laura Bisericanu

Sursa foto: wikimedia.org

Mai multe:

Link 1: http://www.sebastianbargau.ro/2012/08/31/o-mostra-de-civilizatie/

Link 2: http://www.zoso.ro/ce-nu-putem-sa-facem-perii-de-unghii/

Link 3: http://sitadeasa.wordpress.com/2011/01/17/doina-necenzurata-de-mihai-eminescu/

 

Taguri

Arhiva