Pledoarie pentru sufletul Crăciunului

Distribuie!

de Alex Szollo

Ador Crăciunul. Este sărbătoarea mea de suflet de când mă știu, și de fiecare dată o aștept pentru bucuria pură, ca de copil, cu care vine mereu încărcată. E „ceva în aer”, cum se spune, în perioada Crăciunului, ceva pe care-l simt prin toți porii. E perioada în care mă apropii cu mai mult drag decât oricând de copilul din mine.

Tocmai de-aceea vreau să profit de această ocazie pentru a lansa o pledoarie pentru sufletul Crăciunului, având în vedere că am convingerea că o asemenea pledoarie este mai mult decât necesară în zilele noastre.

Mergând în perioada asta prin magazine, vedem multă agitație, multe cozi,multă înghesuială...mult. Însă cât de mult din multul ăsta, adunat laolaltă, hrănește cu adevărat sufletul? Suntem grăbiți, stresați, mereu pe fugă, mereu cu teama că nu vom ajunge într-un loc sau altul. Și asta ne caracterizează tot restul anului. De ce oare e neapărată nevoie să ne caracterizeze și de Crăciun? Parcă am fi născuți, crescuți și modelați într-o continuă goană, care ne face să credem că timpul se va scurge mai repede decât o face de fapt, și nu vom avea timp să ne îndeplinim toate planurile. Și-atunci ajungem să credem că de fapt, toată viața noastră se reduce la asta. Cum Crăciunul este o parte importantă a vieților noastre, l-am redus și pe el la asta. Ceea ce, din păcate, ne face să scăpăm din vedere miezul cald al acestei sărbători superbe. O parte dintre noi nu îi mai vede pe ceilalți. În comedia „Bruce Almighty” sau „Dumnezeu pentru o zi”, cum a fost tradus titlul la noi, Dumnezeu, jucat în cheie profund ludică(sau ludic de profundă) de Morgan Freeman, îi spunea la un moment dat lui Bruce, personajul lui Jim Carrey, după ce acesta Îl exasperase cu imaturitatea lui: „Fraților, vreți minuni? Așteptați minuni? Căutați minuni? FIȚI minuni!”

Ei bine, asta e problema noastră. În societatea noastră grăbită, agitată și indiferentă, am plasat minunile în categoria faptelor demne de cărțile de povești pentru copii. Ființa umană modernă nu prea mai crede în minuni, și astfel nu se poate vedea în postura de-a le face. Așadar, le ia uneori cu ușurință în derizoriu. Am ajuns într-un punct în care unii preferă sărbători zgomotoase și marcate de „distracție”, din care însă, lipsește cu desăvârșire bucuria. Preferă să caute cadouri scumpe în loc de cadouri de suflet. Preferă să ia în râs autenticitatea și să se dedice consumerismului. Pentru aceștia vin acum cu un mesaj pe care îi rog să nu-l ia ca fiind „supărat” sau critic, ci sincer și din suflet.

Unul din trendurile ultimilor ani, din câte-am observat, este persiflarea „lerului” lui Ștefan Hrușcă, pe care cei crescuți Crăciun de Crăciun cu colindele sale îl numesc „întâiul colindători al țării”. Perioada postdecembristă a fost marcată de vocea omului ăstuia, aducând Crăciunului izul de libertate pe care românii ce și-au dus viața sub comunism îl așteptau de-atâta vreme. Acum, unii dintre noi se poartă de parcă Hrușcă ar fi „demodat”, ca și cum el ar fi fost cel care-a compus colindele pe care le cântă an de an. Colinde care, la drept vorbind, își au originea probabil pe vremea stră-stră-stră(dați cu „stră” de-atâtea ori cât ziceți că dă el cu „ler”)-bunicilor săi. E în natura omului să nu înțeleagă, să ia în râs sau să se teamă de ceea ce este diferit de principiile sale. Și aici nu e vorba de Hrușcă în sine, ci, de fapt, de ceea ce vrea să transmită, să reprezinte omul ăsta. Devenind „moderni”, sinonimi cu agitația, cu ideea de mult, am devenit nefamiliari cu ideea care ne-a făcut să fim un popor atât de frumos: ideea de bucurie izvorâtă din simplitate. Însă graba asta bolnăvicioasă se poate încă vindeca.

Și vindecarea vine din fiecare dintre noi. Cum? Cu niște mici schimbări de perspectivă. Când gândiți „Aștept o minune de Crăciunul ăsta”, tăiați primul cuvânt, și înlocuiți-l cu „Sunt/Voi fi”. Când gândiți „Voi da/primi cadouri multe/mari/scumpe de Crăciunul ăsta”, înlocuiți „multe/mari/scumpe” prin „din tot sufletul/cu drag/cu bucurie”. Vreți să știți secretul bucuriei? Cu cât e împărtășită, cu atât crește și se răspândește. Așadar, dacă așteptați bucuria Crăciunului, FIȚI bucuria cuiva de Crăciun și o veți primi cu sufletul deschis.

Sărbători fericite, pline de oameni frumoși și clipe de pus la suflet!

Sursa foto: Wikimedia.com

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*