de Andra Stoian
Tocmai ce am încheiat una dintre etapele cele mai frumoase și pline din viața mea. O perioadă în care m-am simțit pentru prima oară studentă cu adevărat, în care mi-am pus în practică ambiția și din care m-am întors cu bagaje pline nu doar cu mai multe haine, cadouri și amintiri, ci și cu valize întregi pline cu lecții de civilizație, de educație la alte standarde și cu alte perspective asupra viitorului meu.
Am studiat pentru doar un semestru în Germania, prin intermediul bursei Erasmus. E deja ușor de închipuit de ce m-am întors de acolo cu perspective schimbate. Perspective care, din păcate, nu își mai găsesc locul în România mea, cea care se contrazice total cu normele și valorile specific europene și nu numai.
Una dintre cele mai bine structurate, respectiv una dintre cele mai curate, dezvoltate și educate țări europene a reușit să acapareze planurile mele de viitor în privința studiilor și a carierei. Pe de altă parte, a creat o discrepanță enormă între ea și țara mea natală în care, dacă până acum îmi vedeam ascensiunea, din momentul acesta îmi este greu să mă obișnuiesc până voi pleca din nou. Aceasta este și una dintre marile încercări la care te pune o experiență de acest gen atunci când tu ți-ai dori să rămâi pe pământul natal.
Dacă am plecat din țară având așteptări mari de la Germania și de la universitatea la care urma sa studiez, Technische Universitat Ilmenau, m-am întors cu păreri excepționale. Imediat cum ajungi te lovește un înalt grad de civilizație – și voi folosi acest cuvânt destul de des, căci este reprezentativ. Începi prin a te desprinde (destul de greu) de “obiceiurile” bucureștene, pentru a nu te simți unul dintre cei mai needucați oameni de acolo. Îți pun zâmbetul pe față de atâtea ori pe zi lucruri la care doar visai să ți se întâmple. Și mă refer aici la exemple de oameni ce se integrează parcă într-o societate perfectă. M-a marcat calmul lor, m-a marcat bunul simț în orice împrejurare și m-au surprins plăcut corectitudinea și așteptările la standarde atât de înalte. Punctualitatea este de departe ceea ce te izbește pur și simplu peste față, mai ales dacă vii dintr-o țară unde aproape că nu există această calitate (la nivel de societate, nu de oameni).
Studiul în străinătate mi-a oferit șansa să fac anumite alegeri când încă le mai pot face cu ușurință, exact acum când am nevoie. Am avut norocul să merg într-o țară care nu se aseamănă deloc cu cea în care am trăit.
Sunt puține lucruri despre care pot spune că nu mi-au plăcut. Mi-a fost dor ca oamenii să îți zâmbească atunci când te salută sau atunci când vorbesc între ei. În același timp însă, uitam de acest aspect atunci când găseam liniște pe străzi, în mijloacele de transport în comun, muzică bună care se auzea din căști și niciodată direct din telefonul mobil, șoferi calmi care niciodată nu claxonau și care îți ofereau prioritate fără ca măcar să ai, respect reciproc, oameni care nu încălcau vreo regulă oficială sau de bun simț și normalitate.
Am experimentat un sistem de învățământ care se bazează mai mult pe conținut și pe aplicarea noțiunilor decât pe simpla lor memorare si redare. Printre prietenii pe care i-am dobândit se numără și profesorii pe care i-am avut. Între profesorii și studenții de aici se leagă o relație de prietenie și respect ireproșabilă. Sunt în general oameni tineri în care te regăsești, care îți dau un mai mare impuls și îți induc studiul ca pe o normalitate plăcută, iar nu ca pe o obligație.
Bursa Erasmus mi-a fost îndrumătorul către un posibil viitor în străinătate. Și cred că un asemenea îndrumător este cel mai potrivit pentru a-ți deschide căi. Am studiat într-o universitate unde studenții Erasmus ocupau un mare procent și am interacționat cu oameni din toate colțurile lumii. Fiecare dintre ei m-a învățat ceva, mi-au rămas prieteni și au făcut din această experiență o amintire de neuitat și un pas spre mai bine.
Oameni minunați, civilizație la înalte standarde, campus tehnologizat întru totul, peisaj montan desprins ca dintr-o vacanță minunată – toate acestea s-au unit parcă pentru a-mi oferi un cadru perfect în care am trăit o experiență unică din care nu a lipsit nimic.
