de Silvana Mihalcea
Din ce în ce mai mulţi studenţi aleg să studieze în străinătate în ultimul timp. Motivele sunt numeroase, dar în general cele mai evidente sunt: pentru a trăi experienţa pe care o oferă, pentru a putea face parte dintr-un grup diversificat din punct de vedere cultural şi, nu în ultimul rând, pentru viitoarele beneficii financiare (oportunitatea de a profita de numeroase programe de internship şi training, cât şi de un loc de muncă bine plătit după terminarea studiilor, sau a unui program de acest gen).
În cazul meu principalul motiv a fost curiozitatea faţă de sistemul de învăţământ britanic. Este cunoscut faptul că sunt destul de multe mituri pe tema asta. Se spune, spre exemplu, că studentul britanic nu este la fel de solicitat cum este studentul român, că sistemul de învăţământ superior în Anglia tinde să aibă un aer mult mai relaxat. Alt motiv ar fi dorinţa mea de a-mi depăşi limitele şi de a trăi o variantă mai solicitanta a vieţii de student, în care în afară de studiul academic propriu-zis mai există o serie de priorităţi, cum ar fi integrarea într-un nou mediu sau asumarea responsabilităţilor corespunzătoare traiului „pe cont propriu”.
Am ales să studiez Electronic Engineering în Anglia, deşi existau destule alternative în ţară. Momentan sunt studentă la University of Essex, în anul doi. Din ce auzisem, la facultăţile engleze, se punea mai mult accent pe studiul practic decât pe cel teoretic, şi asta m-a atras în mod deosebit. Cel mai şocant lucru pe care îl poate spune studentul englez studentului român cu acceaşi specializare este faptul că studiază numai trei ani. Se poate înţelege că studentul român va crede că facultatea celuilalt nu este la fel de serioasă. Departe de adevăr. Contrar aşteptărilor mele, sau mai bine zis a obişnuinţei mele, în Anglia se pune foarte mult accent pe studiul individual sau pe cont propriu. Pot afirma cu tărie că studentul care va fi prezent la toate cursurile, în lipsa acestui studiu individual, va avea o surpriză la examen, mai exact va lua o notă modestă, puţin peste nota de trecere. Acest lucru dovedeşte faptul că profesorul predă la un curs ce se ţine timp de trei luni rezumatul unei materii cuprinse într-o carte de aproximativ 700 de pagini. Carte ce ar trebui studiată de elev, dacă are aşteptări mari în ceea ce priveşte nota finală de la examen sau de la proiect. Acestea fiind spuse, se poate înţelege acum de ce facultatea are numai trei ani. Materia este extrem de comprimată în cursurile profesorilor. Spre deosebire de atmosfera din ţară, într-adevăr, în Anglia se simte o relaxare din partea cadrelor didactice. Dar privind realist această situaţie, există avantaje şi dezavantaje. Avantajul ar fi că studentul nu este foarte stresat de profesori, nu i se atrage atenţia în mod direct asupra multor lucruri care în România sunt sancţionate (prezenţă, progres), însă marele dezavantaj este că toate aceste responsabilităţi cad pe umerii studentului, care trebuie să fie pregătit să şi le asume.
Un alt mit ar fi că studenţii români sunt priviţi altfel, sau că englezii au anumite prejudecăţi în ceea ce priveşte străinii. Departe de adevăr şi de aceasta dată, instituţiile de învăţământ superior au un număr mare de studenţi internaţionali. Evident, românul nu va fi cu nimic mai presus sau mai prejos decât un elev de oricare altă naţionalitate, va fi tratat în mod egal şi răsplătit după meritele sale şi după efortul său. Ceea ce am observat este că în ciuda campaniilor negative ţinute de guvernul britanic, englezii nu le dau mare importanţă, sau mai bine zis, aleg ei înşişi câtă importanţă le dau. Drept urmare, majoritatea articolelor de pe internet nu prea primesc atenţie (cel puţin din ceea ce se vede în comentarii) decât de la români şi bulgari, care sunt vizaţi. Tind să cred că majoritatea englezilor au o părere destul de echilibrată în legătură cu această problemă şi afişează o atitudine destul de relaxată. Aşadar, discriminarea pentru mine este un mit. Nu am avut parte de asemenea experienţe în cei doi ani de când mă aflu aici.
Facultatea mea este situată în Colchester, un oraş nu tocmai mare, la nord-est de Londra. Atmosfera este foarte diferită de cea din oraşele mai mari, spre exemplu Londra sau Birmingham. Colchesterul are un aer provincial puternic, este un oraş destul de liniştit. Oamenii sunt în general relaxaţi şi dispuşi să te ajute cu orice problemă ai întâmpina. În campusul universităţii, în schimb, se petrec mult mai multe activităţi care i-ar interesa pe studenţi, ţinând cont că acolo se afla câteva cluburi şi baruri. Nu pot spune că aş recomanda Colchesterul pentru distracţie sau evenimente, în schimb este foarte aproape de Londra (50 de minute cu trenul, 2 ore cu autocarul) ceea ce permite excursii destul de dese. Şi într-adevăr, dacă nu găseşti ceea ce cauţi în Londra, mai mult ca sigur nu există.
La capitolul „surprize” pot spune că probabil cea mai mare pentru mine a fost şocul cultural. Bineînţeles, cu toţii ne aşteptam la el, dar în momentul în care suntem puşi faţă în faţă cu el acţionăm altfel. Aici fiecare persoană are propria experienţă, dar personal am fost plăcut impresionată de atitudinea celor din jurul meu. Oamenii sunt mult mai deschişi, politicoşi şi dezinhibaţi. Iniţial, ca orice schimbare, nu prea a fost pe placul meu, dar odată ce m-am obişnuit cu acest lucru l-am găsit esenţial şi l-am asimilat.
Această experienţă mi-a schimbat perspectiva în ceea ce priveşte stereotipurile în primul rând. Aparent, nu prea se pune accent pe acestea în Anglia cât se pune în România. Există o mare tendinţa de a nu discrimina în Anglia, o tendinţă care este dictată de bunul simţ, şi o tendinţă care are un oarecare iz de obişnuinţă. Anglia se pare că este o ţară obişnuită cu faptul că sunt mulţi cetăţeni internaţionali care îşi găsesc locul aici, în ciuda unor atitudini extremiste afişate de unii. Pot spune că asta este ideea în general şi, odată ce m-am obişnuit cu acest lucru, acceptarea tuturor, indiferent de naţionalitate, a devenit naturală. De când mă aflu aici, nu am auzit nici măcar o dată de vreun stereotip pe care să îl aibă un englez despre români. Nu spun că asta nu ar ţine de politeţe sau bun simţ, dar, în fine, personal, nu am auzit de aşa ceva.
Cel mai important câştig din această experienţă mi se pare că este gradul de independenţă pe care îl oferă viaţa de student în străinătate şi toate orizonturile care apar deschise în urma acestei independente. În afară calităţii învăţământului, un alt câştig este şi abundenţa de posibilităţi atât la nivel naţional cât şi internaţional. Nu în ultimul rând, trebuie luat în considerare şi faptul că această experienţă mi-a schimbat şi modul de a gândi, şi chiar şi personalitatea în mod pozitiv, ceea ce mi se pare deosebit de valoros.
Fiecare om îşi lasă amprenta într-un mod mai mult sau mai puţin evident. Eu mă mândresc cel mai mult cu faptul că am convins absolut orice persoană pe care am cunoscut-o de nişte calităţi esenţiale pe care le are (sau ar trebui să le aibă) orice român : inteligenţă, responsabilitate şi bun simţ. Consider că acesta este un lucru valoros, pentru că prin încercarea mea de a crea un stereotip pozitiv, încerc să atrag atenţia şi asupra ţării mele şi să îi promovez valorile, iar până acum nu am avut dezamăgiri.
În ceea ce priveşte planurile de viitor, îmi doresc ca în urma unui internship de succes să îmi pot găsi un loc de muncă în domeniul pe care îl studiez, la o firmă care îmi poate asigura faptul că îmi vor fi satisfăcute şi alte nevoi în afară de cele economice: nevoia de a lucra cu speranţa de a realiza ceva care să aibă impact asupra societăţii, de a fi solicitată şi de a face faţa multor provocări. Cât despre ţara în care îmi voi desfăşura aceste planuri, consider că orizonturile sunt deschise, momentan nu mă pot limita la certitudinea că voi rămâne în Anglia.
În concluzie, pot afirma că aşteptările mele de la sistemul de învăţământ englez cât şi de la societatea de aici nu numai că mi-au fost întâlnite, au fost depăşite. Pot spune că această alegere pe care am făcut-o nu poate fi regretată, fiindcă mi-a oferit o experienţă esenţială pentru dezvoltarea mea personală, m-a împlinit şi maturizat din multe puncte de vedere, şi sper că acesta este doar începutul.
