de Carla Cristiana Lunguți
„Patriotismul nu-i brățară sau papion sau pălărie
Să-l porți sau nu,
să ți se pară că-ți vine sau nu-ți vine ție”.
(Tudor Gheorghe – Patriotismul)
Nu, nu e ziua națională și nici o altă zi în care românii își iubesc pur și simplu țara pentru ca mai apoi să îi arunce tot felul de cuvinte urâte. M-a apucat așa pur și simplu. Ascult declarațiile liderilor politici și mă apucă groaza, mila și teama. Groaza când văd cine sunt cei care ne conduc, aceeași de altfel de 26 de ani, milă de ei pentru că nu se se văd cât sunt de penibili, dar și de copiii care se nasc aici și care au așa de multe așteptări de la oamenii mari și teama că nu ne vom reveni niciodată, că vom muri cu ei de gât la propriu.
A venit vara și implicit vacanța parlamentarilor. Nu că ar munci ei prea mult în general, dar au luat vacanță în mod oficial. Mai exact, vreo două luni. Nu sunt elevi dacă astă vă întrebați, deși mai au multe de învățat. Bineînțeles, nu au mai venit de la muncă de joi, deși în sertare sunt multe legi care așteaptă să fie adoptate. Dar ce contează când afară e soare, apa mării s-a încălzit, iar agențiile de turism au pregatit vacanțe atrăgătoare în locuri care de care mai exotice? Și ca să nu credeți că am eu o problemă cu ei, ei bine, cei de la Jurnalul.ro, au făcut un calcul pentru a vedea cât au muncit aleșii noștri în prima sesiune a anului trecut. „Anul trecut, senatorii şi deputații au lucrat efectiv doar 316 ore, adică 39 de zile la un program normal de 8 ore/zi. Doar 39 de zile în cinci luni!.” Ar trebui să facă și oamenii obișnuiți, cei care plătesc taxe și impozite ca să plece „domnii ” în vacanțe de o astfel de extravaganță. Și să fie și plătiți. Iar când merg la muncă să se plimbe așa nonșalanți pe holurile instituțiilor, mai dau câte o declarație, se mai ceartă cu câte un coleg, și uite așa trec zilele. Oare unde am ajunge? Am dispărea de pe fața pământului. Nu că am fi departe.
Dacă tot a venit vorba… După Marea Britanie, Cehia dorește să organizeze un referendum pentru ieșirea din UE. România nici măcar nu îndrăznește să se gândească la asta. Dacă este să fiu puțin ironică, la un moment dat, în acest ritm, vom rămâne singuri. Suntem o țară în care, conducătorii săi nu fac totul pentru binele oamenilor, ci pentru binele lor. Cuvântul care caracterizează la acest moment România? Corupția. Sacii cu bani au fost furați ani la rând, dar noi am fost și orbi și surzi. Iar acum pare că suntem indiferenți.
O nouă știre circulă prin ziare și la televizor. Direcția Națională Anticorupție are nevoie de un sediu mai mare. Mai exact Hotelul Triumf, care a fost scos din procedura de vânzare şi trecut în proprietatea publică a statului. Oare de ce? Cel vechi nu este la fel de impozant? Sunt geloși pe parlamentari? Avem prea mulți bani, noi ca țară și nu știm cum să îi cheltuim? Ei bine, nu. În urma mai multor angajări făcute la DNA, numărul de procurori și polițiști a crescut, conform declarațiilor date de Laura Codruța Kovesi într-un interviu pentru Ziare.com. Ce mai contează că le cade tavanul copiilor în cap la grădiniță, sau că avem infecții în spitale și că singura soluție viabilă ar fi să construim altele noi? Important este ca instituțiile statului să aibă una o clădire mai mare ca alta și să ne aducem aminte în fiecare dimineață când ne trezim că trăim în România și asta ne ocupă tot timpul.
