de Nicoleta Diaconeasa
Vedem adesea asocieri între cinematografie şi literatură, între filme şi opere scrise. Ei bine, astăzi am hotârăt să acord o abordare mai diferită acestui mod de a analiza lucrurile: un duet între literatură şi pictură.
Ferdinand Victor Eugène Delacroix a fost pictorul-literat al romantismului, dacă îmi este permite această sintagmă. Născut la 26 aprilie 1798, atunci când primele raze ale romantismului se iveau pe cerul artelor, în localitatea Chanteron Saint-Maurice de lângă Paris, pictorul a fost puternic influenţat de epoca în care a trăit.
Numeroşi poeţi şi scriitori l-au iubit pentru veleităţile sale picturale, şi mai ales pentru afinităţile sale suliminale de a depicta în tablourile sale scene din literatură într-un mod în care niciun pictor nu o mai făcuse până atunci.
Acest pictor a fost atât de iubit de romantici nu numai din pricina picturii sale, dar şi pentru că se potrivea atât de bine cu conceptele curentului, opunându-se restricţiilor de orice fel. Încă de la prezentarea primului său tablou inspirat din literatură ”Dante şi Vergiliu în Infern” Delacroix a avut parte neîncetat de critici violente din partea publicului specializat, dar şi al celui amator de artă, însă asta nu l-a descurajat să continue să creeze în spiritul său propriu. El însuşi spune: ”Nimeni și nimic nu mă impiedică să percep lucrurile așa cum vreau eu”.
Pe lângă picturile sale în pensulă care reflectă întocmai semnificaţiile unei opere, prin intensitatea culorii sau subtilitatea nuanţelor, de asemenea lucrările sale care ies din sfera pânzei sunt cele care atrag atenţia, cum ar fi cele şaisprezece litografii inspirate din scenele binecunoscutei piese a lui William Shakespeare, “Hamlet”.
Litografia este o metodă de scriere în piatră, ulterior utilizată şi de pictori datorită permiterii ei de redare a oricărui fel de imagine cu ajutorul cavităţilor care reţin cerneala de tipar şi care sunt folosite pentru a reda litere, semne sau imagini.
Amprenta timpurilor trăite şi-au dovedit încă o dată puterea asupra artiştilor precum Delacroix. Acesta a realizat astfel, în urma participării la spectacolul “Hamlet” din Paris, din 1827 cu o producţie engleză, şaisprezece litografii, din care trei dintre ele au fost folosite sursă de inspiraţie pentru tablourile aceluiaşi pictor: “Moartea Ofeliei” şi două dintre scenele cu Hamlet şi Horatio în curtea castelului. Momentele cele mai importante imortalizate de tehnica lui Delacroix pot fi:
Artistul Delacroix a creat prin aceste litografii o importantă naraţiune în imagini inspirată din piesa lui Shakespeare. Stilul dramaturgului, limbajul şi arta de a crea o piesă de teatru care să învingă barierele timpului şi-au văzut împlinit scopul în această iniţiativă a lui Delacroix de a imortaliza povestea prinţului Danemarcei. Tehnica litografiei folosită de acest pictor dedicat scriitorilor i-a permis în acest caz, redarea fidelă a detaliilor importante din piesă, a principalei teme conturate de Shakespeare: răzbunarea. Efectul de sepia redat de litografiile lui Delacroix în aceste imagini oferă publicului ocazia concentrării asupra aspectelor importante din scenele ilustrate.
Pictorul cu o educaţie erudită şi net bogată în toate domeniile şi-a depăşit puterile şi a oferit publicului o imagine a unui sincretism în artă care l-a făcut celebru printre mulţi scriitori contemporani şi i-au oferit imortalitatea posterităţii.
Sursa foto: wikimedia.org
