Apariția rubricii Din pridvorul bisericii a stârnit reacții interesante din partea cititorilor Revistei GEN90. Unii au strigat sus și tare că e prozelitism religios, alții au încercat să-și ascundă orice interes, iar alții – un pic mai puțini la număr – au citit și au dat informația mai departe.
Văzând tot acest fenomen nu am putut să nu-mi amintesc despre o frumoasă întâmplare povestită de acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, o mare doamnă a culturii românești, profesor universitar de literatură comparată, colegă cu Tudor Vianu și cu alți mari intelectuali ai vremii sale, care în plin regim comunist a avut inițiativa de a include Biblia în bibliografia studenților.
Firește că această faptă a stârnit valuri de reacții în rândul colegilor și al informatorilor, dar atunci când a fost întrebată cum de își permite să includă o carte religioasă în bibliografie a răspuns simplu: „Biblia este prima și cea mai mare carte a umanității. Cine nu o cunoaște este un incult”. Mai târziu, mulți studenți s-au întors către dumneaei cu recunoștință, mulțumindu-i că le-a dat posibilitatea să-și formeze o identitate spirituală de-a lungul vieții.
Desigur, acum nu mai poate fi vorba de astfel de reacții condamnabile, pentru că societatea a obținut o victorie prin descoperirea sintagmelor „toleranță” și „libertate de exprimare” ; două cuvinte care sunt folosite mai ceva ca leapșa de oricine emite judecăți de valoare ale căror înțelepciune este discutabilă și vrea să nu i se spargă oalele în cap sau să nu-i fie pus în discuție nivelul de cultură și inteligență.
Fără a încerca să strig „Foc!” prin folosirea acelorași cuvinte, deși de foarte multe ori ar fi cazul să se aplice și invers (creștinii din toată lumea sunt discriminați, judecați, uciși și nimeni nu condamnă vizibil acest lucru), răspund, totuși, cu întrebarea adresată lui Socrate de către un indian cu câteva secole în urmă: „Cum ar putea un om să studieze realitățile umane, când nu cunoaște realitățile divine?”
Din păcate, noi astăzi cădem în această capcană, crezând că soluția la toate problemele este rațiunea, însă consecința acestei perspective este superficialitatea. Dacă ne doare superficialitatea, dacă ne dor minciuna și lipsa valorilor din societate, trebuie să acceptăm că avem nevoie să cunoaștem realitatea spirituală a lumii în care trăim.
Sursa foto: Wikimedia.org
Related posts:
Din pridvorul bisericii: E nevoie de dragoste în San Francisco
Din pridvorul bisericii: Catolicii din Quebec – Mai avem dreptul să fim cine suntem?
Avem obiective, avem nevoie de încurajare
Din pridvorul bisericii: „Ce faci cu adevărat pentru acești oameni?” – sau despre întrebarea care mi-a schimbat viața
