Despre datorie, responsabilitate, educare.

Dragă cititorule, așa cum ți-am spus marți, astăzi avem în repertoriu o frumoasă carte germană și anume: „Ora de germană” de Siegfried Lenz.
Întreaga lectură se desfășoară în tema primită ca pedeapsă a personajului principal, Siggi. Siggi, un elev ce studiază într-o școală de corecție, a primit ca temă o compunere, fără limită de predare, despre „Bucuriile Datoriei”. Așadar acesta face un exercițiu de memorie și suntem trimiși în copilăria sa, alături de tatăl său și un pictor. Însă nu se oprește doar la a folosi metoda terapeutică a lui Proust, ci se observă și intervențiile sale în firul memoriei pe care alege să-l scrie pentru temă. Instanțele narative alternează, când ne regăsim în tema primită ca pedeapsă a lui Siggi, când suntem aduși în camera unde acesta scrie. Pentru a reprezenta „Bucuriile Datoriei”, Siggi alege să ilustreze relația dintre un polițist (tatăl său) și un pictor (prietenul tatălui) care nu mai are dreptul de a picta. Dar această carte nu se oprește doar în acest tablou unde este reprezentată relația dintre polițist și pictor (aceștia fiind prieteni din copilărie), ci este o înșiruire de tablouri unde observăm că prin „datorie” Siggi înțelege și datoria de tată, prieten, iubit sau copil.
Astfel tu ca cititor vei fi trecut prin felurite înțelegeri ale datoriei, această carte fiind o lecție de viață.
ÎNSĂ te anunț că este o carte dificilă. Nu deoarece este dificil de înțeles, ci este greu de citit. Are tendința să plictisească prin stilul său, însă dacă vei reuși să-l ierți pe Lenz pentru această patimă, îl vei aprecia ca unul dintre cei mai buni scriitori germani.

Related posts:

Pânza virtuală Pagini de istorie: Carol al II-lea – între dragoste și datorie Părinții lui Andrei 2012: Despre moarte și despre sfârșitul lumii așa cum o știm noi (partea întâi)