Se fac aproape 24 de ore de întuneric. A căzut curentul pe tot bulevardul în timpul furtunii de ieri. Am realizat că nu mai este curent electric abia când nu mai mergea Internetul. Am continuat optimistă să lucrez la laptop, așteptând să se rezolve problema „de la sine”.
Bateria laptopului s-a terminat în mijlocul unei fraze pe care o scriam concentrată. M-am trezit într-o beznă sinistră și o linişte mormântală. Am aprins câteva lumânări pe bâjbâite, căutând fără succes o lanternă. Primul instinct a fost de a-mi termina treaba. Abia atunci am realizat că aveam nevoie de laptop pentru tot ce aveam de făcut, că toate cărțile pe care trebuia să le citesc erau online, temele începute pe laptop. Bateria de la telefon murise și afară ploua cu găleata.
M-am trezit prizonieră în propria casă, sub șocul profund al realizării că sunt mai dependentă de tehnologie decât credeam. Întotdeauna susținusem cu mândrie că pot renunța la avantajele tehnologiei fără nicio problemă. Într-un experiment personal reușisem să stau 3 luni fără telefon mobil și mi se părea o dovadă destul de clară că nu fac parte din categoria dependenților.
Dar acum, când mergeam cu lumânarea prin casă, căutând ceva cu care să îmi ocup timpul, simțindu-mă neputincioasă în fața vitregiilor sorții, dependența omului de niște butoane mi s-a părut penibilă. Paradoxul situației în care a ajuns specia umană este de-a dreptul hilar. Omul simte că îi crește puterea odată cu progresul tehnologiei. Se simte stăpân pe natură, pe ceilalți oameni mai puțin „civilizați”. A fost nevoie doar de un fulger să fie redus la tăcere și întuneric. Puterea omului modern se dovedește a fi doar o dependență jalnică de artificialitate. Și nici măcar această dependență nu e reală. E doar o obișnuință de a face „ce trebuie făcut”, o falsă responsabilitate cu care ne încărcăm singuri conștiința.
Independența cu care ne mândrim nu există. Cel puțin, nu în societatea asta, nu în acest stil de viață. Probabil dacă s-ar schimba toate formele de organizare, am putea, cu mare efort, să nu mai fim dependenți de lucruri mărunte. Dar asta ar însemna un lung proces de schimbare a mentalităților, principiilor și valorilor, proces care probabil nu ar duce la nimic. Omul e dispus să renunțe la orice, mai puțin la confortul personal. Poate suporta multe, dar atunci când nivelul de confort îi este pus în pericol, instinctul de conservare se trezește și protestează: „Păi cum dom’le, eu cum mai văd știrile?” Astăzi, asta e știrea principală: noi, cei care suntem obligați să ieșim din rutină și să ne punem creativitatea la încercare, folosindu-ne timpul ca pe o operă de artă.
Deși amânarea tuturor activităților plănuite ar putea fi luată ca o tragedie, ar trebui văzută și partea pozitivă a experienței. Am descoperit lucruri care, la lumina lumânărilor, într-o atmosferă de secol XIX, au căpătat valențe de roman. Cu siguranță lumea este altfel după lumina în care o privești. Și ca o ultimă descoperire, cititul la lumânare este mult mai interesant decât cititul „electronic”.
Ca o subtilă ironie, statuia lui Cicero zâmbește luminată, cocoțată pe Facultatea de Drept de peste drum, care se pare că este singura clădire de pe stradă care are curent electric. Dar noi, oamenii de rând rezistăm cu bunăvoință „vitregiilor” naturii și ineficienței companiei furnizoare.
Simina Cernat
Foto: Stelian Pavalache
Notă: Articolul a fost scris pe 26 mai.
Ce atata suferinta pentru o pana de curent? Mai mult am suferit eu citind un text necorectat.
Poate daca nu erai atat de absorbit de diacriticele care lipsesc, intelegeai si textul si vedeai ca ideea nu e de “suferinta pentru o pana de curent”:)
Mi se pare tare inutil articolul avand in vedere ca mesajul este vag si slab argumentat. Pe alocuri frazele ajung sa fie aruncate asemenea axiomelor:
-Puterea omului modern se dovedește a fi doar o dependență jalnică de artificialitate. Și nici măcar această dependență nu e reală. E doar o obișnuință de a face „ce trebuie făcut”, o falsă responsabilitate cu care ne încărcăm singuri conștiința. ;
-Independența cu care ne mândrim nu există.
Mie in schimb mi se pare neargumentat ce ai spus tu acolo. Articolul este doar mai subtil, nu este vag. Nu toata lumea are sensibilitatea necesara de a recepta anumite mesaje.
Articolul tau contine fraze care ne sunt prezentate sub forma unor adevaruri irefutabile. Ti-am citat doua segmente in replica mea de mai sus. Credeam ca se intelege de la sine printr-o deductie logica dar imi pare bine ca pot sa fiu de ajutor in crearea acestei legaturi.
Ceea ce face ca acest articol sa aiba un mesaj vag este faptul ca abordezi mai multe subiecte pe care nu le aprofundezi si in baza carora faci afirmatii neargumentate:
vorbesti despre dependenta omului de tehnologie pentru ca pe urma sa scoti in evidenta faptul ca omul superior din punct de vedere al conditiilor de trai se simte superior celui mai putin avantajat din acest punct de vedere pentru ca pe urma sa ne scrii despre faptul ca omul este superficial pentru ca depinde de tehnologie ca sa ajungi sa ne explici ca de fapt noi traim o iluzie a independentei “de care ne mandrim” iar leacul pentru acest lucru este schimbarea “tuturor formelor de organizare” care in cele din urma o sa ne faca sa nu ne mai simtit dependenti de lucruri marunte insa acest leac nu va fi aplicat pentru ca omul este prea comod pentru sa se schimba, concluzia ta fiind o fraza careia ii lipseste predicatul “asta e știrea principală: noi, cei care suntem obligați să ieșim din rutină și să ne punem creativitatea la încercare, folosindu-ne timpul ca pe o operă de artă.”; pe urma te intorci la tonul clasic de poveste cu care iti si incepi articolul si concluzionezi luandu-te de infrastructura orasului si de neseriozitatea companiei furnizoare
*Nu cred ca aveam de-a face cu o creatie literara de inalta calitate ci doar cu un scriitor care nu stia ce sa scrie dar voia neaparat sa scrie ceva
Cred ca mai bine fraza ta de la sfarsit suna foarte bine asa:
nu cred ca aveam de-a face cu o critica reala, ci doar cu cineva care nu gasea nimic de criticat si voia neaparat sa critice.
In primul rand, nu mi-ai spus unde e greseala necorectata…inca mai astept…daca tot primesc o critica, macar sa existe un obiect real pentru aceasta critica.
In al doilea rand, ca tot am luat-o de la coada la cap, nu tin minte sa ma fi luat de infrastructura orasului. Apoi, cred ca am dreptate sa ma iau de neseriozitatea companiei, din moment ce i-a trebuit 24 de ore sa se sinchiseasca sa vina sa vada care e problema.
In al treilea rand, acelei fraze nu ii lipseste predicatul. Verbul a fi poate juca rol de predicat (lectie de clasa a 6-a.)Fraza este urmatoarea: “Astăzi, asta E știrea principală: noi, cei care suntem obligați să ieșim din rutină și să ne punem creativitatea la încercare, folosindu-ne timpul ca pe o operă de artă.” Iti voi reaminti conjugarea verbului a fi: eu sunt, tu esti, el este/e. (asta in caz ca aveai pojar sau gripa atunci cand s-a predat lectia respectiva in clasa a 6-a).
In al patrulea rand, nu am sustinut ca o schimbare a formelor de organizare ar duce la o mai mica dependenta, dimpotriva: “Dar asta ar însemna un lung proces de schimbare a mentalităților, principiilor și valorilor, proces care probabil NU AR DUCE LA NIMIC”
In al cincilea rand, revin la ideea ca NU ai un simt al intelegerii lucrurilor abstracte foarte dezvoltat, din moment ce nu ai prins ideea principala.
Imi pui in carca lucruri absurde si neadevarate. Lipsa de civilizatie in ochii “modernilor” nu inseamna saracie. Poate asta inseamna in viziunea ta ingusta de modern. Doar ca eu vorbeam la un nivel mai inalt.
Intr-adevar, asa cum am sustinut in articol(deci, este o opinie sustinuta, iar critica ta cum ca nu ar fi se autodezminte), oamenii “moderni” se simt superiori celor pe care ii considera mai putin civilizati, iar asta e o dovada de superficialitate. Nu am pus adjectivul superficial pe seama tuturor oamenilor, asa cum ma acuzi tu.
Te sfatuiesc acum sa iti gasesti o ocupatie mai constructiva decat cea de a gasi nod in papura acolo unde nu exista. Si te-as intreba acum de ce recitesti articolul meu de atatea ori pentru a gasi lucruri de care sa te iei, daca te intriga lipsa lui de sens? Logic ar fi sa inchizi pagina pur si simplu.
O seara cu sens iti doresc.
Propozitia lipsita de predicat/sens este: “noi ,…, folosindu-ne timpul ca pe o opera de arta.”
Imi pare bine pentru tine ca sti sa conjugi verbul “a fi”.
*articolul nu e abstract, e doar lipsit de scop
Acea fraza nu incepe acolo si este foarte corecta. Poate ar trebui sa iti amintesc si lectiile de sintaxa?
Daca tie ti se pare lipsit de scop, foarte bine. Asta nu inseamna ca asa si este, inseamna ca asa ti se pare.
Ai dreptul la opinie, drept pe care il sustine aceasta revista. Probabil de asta a si fost publicat articolul meu care ti se pare fara sens.
Revin la sfatul meu: daca nu iti place, evita articolele semnate de mine si inceteaza sa inventezi greseli acolo unde nu exista. Si chiar de ar exista, ce e rau in a gresi? Mai mult decat atat, lumea nu se limiteaza la niste reguli gramaticale rigide si niste critici fara sens.
Chiar te rog sa imi aduci aminte de sintaxa :D.
Nu cred ca ai inteles din prima asa ca o sa iti scriu sub o alta forma: Nu mi se pare ca articolul nu are scop, ARTICOLUL NU ARE SCOP. In cazul in care ai nelamuriri in continuare, reciteste ceea ce a fost scris cu majuscule in acest paragraf (literele de la inceputul frazelor sunt o exceptie si trebuie evitate in cazul in care inca nu sti ce voiam sa iti comunic).
*Multumesc pentru sfat, dar nu stiu daca o sa tin cont de el. Inca traiesc cu iluzia libertatii.
Daca tot am inceput discutia criticand greselile gramaticale, sa stii ca “STI” se scrie cu 2 i. Si pentru “literele de la inceputul frazelor sunt o exceptie si trebuie evitate” ar trebui facut acordul intre subiect si predicat.
Ca idee, iti mai repet o data. Se pare ca esti tare greu de cap. Articolul este pus in sectiunea Opinii & Memorii. Este un articol de opinie, deci are un scop.
Lipsite de scop sunt criticile tale. Din moment ce a fost aprobat de redactorul sef si de referentul revistei, care apropo, este profesor universitar doctor, criticile tale pe langa subiect care par a viza mai degraba persoana mea decat articolul de mai sus sunt irelevante.
Cand te gandesti sa iti si argumentezi criticile, atunci o sa le iau in considerare ca pe ceva constructiv. Pana atunci, exista cel putin 72 de persoane care te contrazic intr-un mod evident, apasand butonul de like al facebook-ului.
Si ca un alt sfat prietenesc, daca vrei sa pari credibil, ar fi bine sa iti pui numele adevarat atunci cand critici. Faptul ca te ascunzi dupa id-uri de gradinita cu nicknameuri nu face decat sa imi confirme ca ai anumite frustrari si vrei neaparat sa le versi pe mine(sau poate e vreo razbunare la mijloc..cine stie).
O zi mai luminoasa iti doresc.
Nu vreau sa iti dau numele pentru ca probabil o sa imi primesc un add pe Facebook :D.
Multumesc pentru ca mi-ai reperat greseala de gramatica. Poate o sa faci lumina si in legatura cu acordul dintre subiect si predicat
Nu am o curiozitate asa mare sa te cunosc. Spuneam doar ar fi decent sa vorbesti in numele tau, nu ascuns in spatele unor nickname-uri.
Discutia asta deja devine penibila si refuz sa mai raspund comentariilor tale viitoare.
Spor la criticat!
Mie îmi palce foarte mult articolul. Nu se numără printre acelea care ar vrea să demonstreze ceva, sau să argumenteze un anumit lucru. Este un articol de opinie, care a izvorât din interior. Apreciez foarte mult sinceritatea în care este scris şi cursivitatea ideilor. Nu cred că fiecare opinie dintr-un articol ar trebui argumentată, atâta timp cât scopul acestuia este să îţi indică o anumită stare şi nu cunoştinţe.
place*