O dată pe an, îţi bat zilele libere la poartă şi fie că eşti credinciosul satului sau un ateu convins, concediu sau vacanţă tot primeşti. Te reuneşti cu familia, îţi aduci aminte de valori importante pentru tine, pentru societate, îţi faci promisiuni pentru anul care urmează, de cele mai multe ori remodelându-le o dată cu prima săptămână din noul an: „am zis că mă las de fumat, dar de luna următoare, că se scumpesc oricum”. Ideea e că de Crăciun trebuie să faci ceva, ceva diferit să nu te întorci în cotidian să spui că de Crăciun ai stat acasă şi te-ai uitat la TV. E prea mainstream.
Anul acesta am decis să merg în clubul din comuna unde mi-am petrecut vacanţa de Crăciun, ca să pot avea o imagine de ansamblu asupra a ceea ce înseamnă datinile în mediul rural. Vom parcurge o scurtă analiză a spaţiului, modului de interacţiune, muzicii, precum şi alte elemente pe care le voi considera esenţiale în completarea descrierii.
INTRAREA ÎN CLUB
După urcarea treptelor interminabile către achitarea biletului de intrare, ne întâmpină serios un adolescent cam la 19 ani, vădit afectat de rolul lui de Guardian of the Galaxy. Ţipă de la intrare că „preţul este 10 lei atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi!”, fapt ce ne duce cu gândul că trăim totuşi într-o societate egalitară. În colţul destinat lui, semne cu fumatul interzis, agăţate sistematic în vreo patru colţuri, să nu poţi acuza conducerea că tu nu l-ai văzut.
ATMOSFERA INCENDIARĂ
Înăuntru, două-trei mese aglomerate cu persoanele care s-au grăbit să prindă rezervarea. E ora 09:40. Da, am ajuns devreme, am vrut să surprind tot procesul. La fiecare masă, lumea se plânge că DJ-ul nu bagă manele, nici acum, în seara de Crăciun. Potrivit noilor reglementări, se fuma afară – în prima jumătate de oră. Se disting trei curajoşi care îşi invită berea la un dans. O imagine uşor penibilă care se stinge în următoarele 20 de minute, pentru că se simt urmăriţi de privirile celor care au preferat să îşi îmbrăţişeze berea la masă. Atmosfera specifică face ca la bar, coada să fie infernală.
MUZICA
Muzica nu ne arată foarte clar specificul clubului. Am ascultat până la ora 12:00, un fel de electro house remixat (Bum, bum, bum), care după lungi insistenţe a făcut un salt în lumea manelelor. Am simţit cum asist la renaşterea mulţimii, când la primul beat de manea, toate mesele erau goale, consătenii mei luând cu asalt scena. Pe feţele lor se vede mulţumirea în timp ce fredonează cu nesaţ versurile care le aduc fericirea. Rămân consternată, încercând la ora 12:00 să descifrez versurile unei piese care se pare că ajunge la inimile tuturor. Brusc, nu mai suntem consăteni şi clienţi ai unui club, suntem frate şi soră, suntem iubiţi, suntem taţi şi fiice, în funcţie de versuri. Mai târziu, intervine şi invitatul special al serii, (ghiciţi ce?!), un manelist. Din nefericire, domnul a considerat necesar să îşi arate talentul printr-un strigăt de jale, ceea ce mi-a cauzat instant o migrenă puternică.
DATINI DE CRĂCIUN?
Fără a fi moralişti, se observă cum tradiţia e înlocuită de alte tradiţii care, printr-un efort minimal, îi ia locul. Observăm cum solidaritatea la nivel de grup se înteţeşte o dată cu muzica preferată, cum masa în familie se transformă în consumul cât mai ridicat la o masă din club, cum „straiele” devin motiv de afişare a statusului social. Nu, nu există o concluzie de această dată.
Sursa foto: wikimedia.com
