de Alex Szollo
În încheierea „Ghidului Szollo” pentru Crăciun, după ce v-am trecut prin motivele pentru care creștinii și cei dinaintea lor sărbătoresc pe 25 decembrie, voi vorbi despre un personaj ajuns simbol universal al acestei sărbători.
Îl știm cu toții, copii sau adulți, pe Moș Crăciun. Bătrânelul ăla jovial, cu haina-i alb-roșie, cu sania trasă de reni, cu „Ho-ho-ho”-ul lui răsunător și sacul plin de cadouri, e un personaj fascinant, fără îndoială. Dar care-i sunt originile?
Ei bine, fenomenul numit azi Moș Crăciun este o combinație de figuri din istoria religiilor și mitologie. Zeul suprem al nordicilor, Odin, era și el reprezentat cu o barbă lungă și albă, ca și Moșul atât de drag copiilor, și aducea și el daruri, călărindu-și armăsarul cu 8 picioare, Sleipnir.
Figura istorică cea mai apropiată de ideea de Moș Crăciun este Sfântul Nicolae, pe care o parte dintre creștini(majoritatea fiind ortodocși, cu unele excepții) îl sărbătoresc pe 6 decembrie. Acesta e cunoscut ca fiind ocrotitor al copiilor și aducător de daruri.
Renii și-au câștigat popularitatea în urma poemului lui Clement Moore, un american care-a reușit să dea naștere fascinației tuturor pentru legendara figură a lui Moș Crăciun. Inițial au fost opt(Dasher, Dancer, Donner, Blitzen, Comet, Cupid, Prancer, Vixen), dar în urma cântecului Rudolph the Red-Nosed Reindeer, din 1934, a fost adăugat și Rudolph, cu nasu-i roșu-aprins.
Costumul roșu al Moșului a fost, surprinzător sau nu, ideea ultrafaimoasei companii de băuturi carbogazoase Coca-Cola, mai exact, a pictorului american Haddon Sundbloom, care l-a pictat în alb și roșu pentru o reclamă de sezon a companiei. Inițial, Moșul era îmbrăcat în albastru sau verde.
Poate și din cauza asta, Moș Crăciun e văzut de o parte dintre noi ca fiind o imagine a consumerismului, a laturii comerciale a Crăciunului. S-a ajuns chiar să se poarte un „război” între imaginea Moșului și cea a Pruncului Iisus, ceea ce mi se pare mai mult decât aiurea. Cum spuneam, Crăciunul e o sărbătoare a bucuriei, și există multe feluri de-a ne bucura. Nu cred că unui copil care-l așteaptă pe Moș Crăciun cu nerăbdare și emoție i-ar pica bine să audă că acesta reprezintă în fapt ceva rău. Cred că acolo unde există bucurie, există și armonie, iar dacă Iisus reprezintă bucuria speranței întrupate, Moș Crăciun reprezintă bucuria de a împărți daruri, fie ele materiale sau de suflet. Sunt două fețe ale bucuriei, una adusă de prezența liniștitoare și dătătoare de speranță a unui copil menit să schimbe lumea, cealaltă, mai veselă, mai voioasă, mai „hohoitoare” a unui bătrânel bonom, cu o vioiciune contagioasă.
Să le lăsăm pe amândouă să ne bucure sufletul, și să încercăm să le facem simțită prezența în viețile cât mai multor semeni ai noștri, căci așa cum am spus, bucuria crește cu fiecare suflet care-o dă mai departe.
Așadar, s-aveți un Crăciun bogat în daruri, de oricare ar fi, și mai ales în motive de bucurie!
Sursa foto: Wikimedia.com
Related posts:
Ghidul Szollo pentru Crăciun. Partea a II-a: Obiceiuri adoptate
Ghidul Szollo pentru Crăciun. Partea I: Nașterea lui Iisus – data sau faptul?
Ghidul Alex Szollo pentru Halloween. Partea III: Despre partea profundă a unei sărbători controversate
Ghidul Alex Szollo pentru Halloween. Partea I: Origini și controverse
