De(spre)scriere
Fără pretenții de obiectivitate, realism și altele asemenea,
În caz că nu era destul de clar din titlu, „Blogul Dianei” e despre Diana. Asta nu înseamnă că e un jurnal sau că e scenariul unui reality-show de pe MTV, înghesuială mareeeeee. Pentru amatoarele jurnalelor personale/intime, cu mare plăcere îi dau citire lui Simone de Beauvoire: „Fata vorbeşte cu carneţelul ei precum le vorbea altădată păpuşilor; este un prieten, un confident care poate fi interpelat ca şi cum ar fi o persoană. Între file se înscrie un adevăr ascuns părinţilor, prietenilor, profesorilor, cu care autoarea se îmbată de una singură. O fetiţă de doisprezece ani, care şi-a ţinut jurnalul pînă la vârsta de douăzeci de ani(…)”. Cu aceeași dorință de clarificare vă spun că sunt jurnale care merită citite(pe lângă al meu:D), pe care legătorii de carte au avut grijă să le conserve, doamna anterior menționată este o fermă recomandare.
Sunt fată, dar nu cea de mai sus. Eu nu țin jurnale, mi-ar place să scriu romane sau ode, dar acolo sunt reguli, iar astea nu-s de mine. Iar despre ele se scrie en-gros prin blogosferă. De ce? De frică? Din comoditate? Din reflexul „critic” românesc surescitabil(a.k.a hater)? Nu prea contează, poți trece pe la mine în schimb.
Vei avea ocazia să citești cam despre orice, de la isprăvi încununate cu o morală purificatoare, cugetări filosofice – de la care nu prea pot să mă abțin – creație literară, până la subiecte de interes global, știri/reclame/filme/spectacole comentate, evenimente culturale, excursii ș.a.m.d. Nota personală e selecția personală, de explicitat doar n-o să o fac și pe asta? Caut-o pe gen90. Ar trebui să faci asta mai des.
Dacă mișcă ceva în direcția bună, voi fi prima care va semnala – până atunci însă, să ne adunăm cu toții în jurul focului interior și să ne spunem povești.
Acestea fiind spuse, sper să-ți(vă) plac(ă)!
Mi-ar plăcea*, zic şi eu.
Corect, mi-a scăpat 🙂
sa ne scrii despre Erasmus, Diana 🙂
Vă spamez cu Erasmus din toamnă :p