de Ana Maria Filip
Weekend-ul trecut, la Sala Palatului, a avut loc Târgul Internațional de Universități sau pe scurt, RIUF. Auzisem de acest eveniment, considerat cel mai mare de acest gen din România și Sud-Estul Europei; cum pe mine nu m-au interesat însă facultățile străine și am preferat să rămân pe tărâm neaoș, n-am avut nicio tentativă de a participa la evenimentele din anii trecuți. Acum, în primul an de facultate și după focul primei sesiuni m-am decis să merg și mi-am dat seama că ar fi fost bine să o fac și acum câțiva ani.
De la intrare te surprinde mulțimea de oameni și freamătul neîncetat. Câțiva tineri organizatori încearcă să se mai dezmorțească la o cafea și să mai tragă puțin aer curat; se citește oboseală, dar și o indistinctă satisfacție pe fețele lor; deja se prefigurează un eveniment frumos. Odată ce ai plătit taxa de intrare, primești biletul și un ghid sub formă de hartă care să te ajute să te orientezi în păienjenișul de standuri și oameni plimbându-se în toate direcțiile.
Observând probabil ușorul meu moment de confuzie, o tânără din echipa de organizatori mă întreabă cu zâmbetul pe buze dacă m-am înregistrat. Când ochii mei se măresc și mai mult îmi explică faptul că pot să completez un formular de înscriere online. În urma procesului urmează să primesc un cod de înregistrare; prin intermediul acestuia pot interacționa mai ușor cu universitățile care mă interesează, reprezentanții acestora trebuind doar să scaneze codul , aflând astfel toate datele completate de mine în formularul respectiv. Trecând și de acest pas, încep să mă mișc ușor prin mulțimea de părinți și tineri cu brațele pline de broșuri și cu ochii ațintiți asupra numelor și specializărilor diferitelor facultăți străine.
„Germany- the best place to mine for inspiration” strigă un afiș îndrăzneț menit să promoveze o universitate germană tocmai prin specificul de a fi germană. Discuțiile sunt aprinse la standurilor diverselor facultăți. Studenți români în străinătate și elevi de liceu împreună cu părinții poartă discuții animate. Reprezentanții diferitelor facultăți străine sunt zâmbitori și-și expun entuziaști ofertele educaționale. Poți identifica ușor expresii ca: „Aici poți invăța…”; „Pe mine m-a schimbat foarte mult…” etc. Pare că evenimentul se derulează de la sine. Trec astfel, pe rând, prin Germania, Danemarca, Olanda, Grecia, Marea Britanie; observ încântată și câțiva reprezentanți ai facultății mele și ai altor câteva facultăți românești. Tineri îmbrăcați în tricouri verzi, cel mai probabil, din echipa de organizare, mai trec din când în când printre standuri, probabil pentru a se asigura că lucrurile merg bine.
Micul ghid al evenimentului primit la intrare nu și-a făcut prea bine treaba (sau poate spiritul meu de orientare precar e de vină), astfel încât am avut plăcerea de a descoperi la fiecare pas câte ceva nou. Am aflat și unele lucruri interesante despre câteva asociații de studenți sau oferte de consiliere educațională. Chiar dacă nu ești interesat direct de a face licența sau masterul în străinătate, RIUF-ul rămâne însă o experiență frumoasă prin atmosfera de tinerețe și prospețime pe care o aduce; în plus, „interesul vine interesându-te”.
Foto de: Alexandru Bîrsan
