„Da’ ce ieși de la facultatea asta ?”
De fiecare dată când sunt întrebat acest lucru mă doare să văd cât de mult mentalitatea comunistă încă există sub forma unui pragmatism specific sistemului capitalist. În comunism se știa – cu ajutorul repartițiilor „automate” vei avea un loc de muncă și un „job description” bine delimitat. Însă nu așa stau lucrurile în capitalism.
Suntem copiii părinților noștri care, fie că ne place sau nu, au crescut în comunism. O doamnă mai în vârstă pe tren chiar îmi spunea „eram nebuni și ne permiteam orice pentru că stiam că dacă învățăm și terminăm facultatea, aveam un loc de muncă asigurat”. Lucrurile stau altfel astăzi iar românii „trecuți prin viață” au o atitudine de compătimire pentru noi, tinerii care „n-avem siguranța zilei de mâine”. Însă foarte puțini dintre ei realizează că această evoluție a sistemului socio-economic este inclusă în pachetul ce le-a adus „libertatea” după revoluția din 1989.
Este însă și mai trist faptul că tineretul nu își dă seama de acest lucru și își ghidează experiența din liceu și, drept urmare, facultatea la care vor aplica, după principii care țin de o o economie de tip comunist. Din păcate, în capitalism ai „libertatea de a muri de foame”. Majoritatea facultăților din România nu îți garantează un loc de muncă.
De fapt, tehnic vorbind, nicio facultate nu îți asigură un loc de muncă în sensul în care te face salariat după ce ai absolvit. Chiar și facultatea de informatică (ce te face căutat pe piața muncii), fără efortul tău de „a te vinde” ( prin CV si interviu ) nu îți asigură un salariu. De fapt, capitalismul merge pe risc și întotdeauna a mers. Riscul este asumat la bursă, în business, peste tot. Dar, sunt ferm convins că insecuritatea cauzată de riscul pentru ziua de mâine este de preferat închistării, „ordinii și disciplinei” caracteristice comunismului, pe plan profesional.
Facultatea nu te face, tu te faci pe tine însuți. Acest lucru este expresia individualismului, un atribut esențial al modului de gândire capitalist. Atât timp cât tu cauți o facultate din care „ieși ceva”, ai un mod de gândire inspirat de generațiile trecute ce au apucat comunismul. Autoperfecționarea și autoeducația sunt abilități fară de care, în sistemul economic actual, nu vei avea o viață ușoară. Capitalismul mută responsabilitatea socială de la nivelul instituțiilor la nivelul individului. Omul care nu este capabil să sesizeze și să se adapteze unei pieți ce devine cât mai liberă, normal că va da vina pe factori externi.
Este timpul să ne maturizăm ca mentalitate, cel puțin în ceea ce privește educația profesională. Nicio facultate n-o să „te facă ceva”. Totul depinde de individ, de capacitatea lui de muncă și până la urmă, de înclinațiile lui. „Dreptul la fericire” este specific Constituției și capitalismului american și acest lucru se poate îndeplini numai dacă ai o slujbă ce te satisface. Dar oamenii funcționează emoțional; a fi stabil financiar nu este de ajuns. „Fericirea” se atinge atunci când activitatea ta te lasă să crești, să te dezvolți, să simți că trăiesti, nu numai să „faci bani”.
Avem nevoie să ne uitam la ceea ce ne mobilizează cu adevărat și să depășim superficialul vis american conform căruia acumulările materiale înseamnă fericire. Nici alternativa comunistă nu este mai bună. Fiecare om are o chemare iar întreaga umanitate beneficiază când acesta și-o urmează, în ciuda presiunilor socio-politice.
Liviu Anuțian Dimulescu
Ilustrație de Cristina Stan
