de Cosmin Acatrinei
După ce am vizionat acest film, gândul mi-a zburat involuntar la poezia De-a v-aţi ascuns a lui Tudor Arghezi, în special la versurile:
„Dragii mei, o să mă joc odată
Cu voi, de-a ceva ciudat(…)
E un joc viclean de bătrâni
Cu copii, ca voi, cu fetiţe ca tine,
Joc de slugi şi joc de stăpâni,
Joc de păsări, de flori, de câni,
Şi fiecare îl joacă bine.”
Pusă într-un context istoric atât de cunoscut, încât începe să devină clişeic (sfârşitul celui de-al doilea război mondial), filmul lui Bogdan Dreyer este o tragicomedie neaşteptat de reuşită şi de savuroasă. Imaginaţi-vă un scenariu de Agatha Christie, cu urme de Mark Twain şi asezonat cu puţin Victor Hugo. Probabil mulţi ar crede că nu ar ieşi o „salată” tocmai comestibilă, însă povestea lui Ipu (Gèrard Depardieu) reuneşte câteva personaje din operele acestor mari autori.
Bucata de „film-poliţist” acoperă ceea ce putem numi, trigger-ul acestei poveşti, deoarece lucrurile se pun în mişcare după ce este comisă o crimă şi evident, vinovatul este căutat. Cu toate acestea, crima este doar un pretext pentru a-i pune în scenă pe cei „zece negri mititei”, cei care urmează să fie executaţi dacă adevăratul vinovat nu este descoperit într-un interval foarte scurt.
Când zici Mark Twain, inevitabi îţi vin în minte Aventurile lui Tom Sawyer, iar aici bucuria unui copil, Alex, jucat impecabil de tânărul şi foarte talentatul Bogdan Iancu, care e lăsat să facă ce pofteşte cât e ziua de lungă, este depictată sublim, într-un cadru mioritic desăvârşit, acţiunea filmului petrecând-se într-un sat din Transilvania, sub ocupaţie nazistă.
Pentru cei ce cunosc povestea Mizerabililor sau a Cocoşatului de la Notre-Dame a lui Hugo, tot ce trebuie să vă închipuiţi este o întâlnire între Quasimodo şi Gavroche. Rezultatul îl puteţi deduce. Moartea şi inocenţa se împletesc într-un duet de voie-bună, candoare şi tragic. Jocul de-a tragicul devine catastrofal de ludic, mise en abyme-ul este la propriu iar moartea devine o piesă de teatru, pentru care trebuie să tot faci repetiţii.
La nivel de distribuţie, A Farewell to Fools, aduce nume mari din cinemotgrafia mondială. Harvey Keitel, cunoscut pentru rolurile sale din filme celebre precum Reservoir Dogs şi Pulp Fiction ale lui Tarantino, Taxi Driver al lui Scorsese, Bugsy al lui Levinson sau Smoke al lui Wang, are aici rolul unui preot, părintele Johanis, care, asemeni personajului său din Pulp Fiction, Winston Wolfe, are mintea limpedă şi judecă totul la rece, trecând de la sacru la profan cu o rapiditate uluitoare. Laura Morante, cunoscuta actriţă italiană pentru rolurile din Corps perdu, Coeurs, Ricordati di me sau The Dancer Upstairs, joacă în acest film rolul soţiei preotului Johanis, un personaj care trece de la o stare la alta cu un joc actoricesc ireproşabil.
Gèrard Depardieu, cel care probabil nu mai are nevoie de nicio caracterizare, fiind unul dintre cei mai iubiţi actori ai Franţei, joacă rolul lui Ipu, bătrânul soldat francez, care a fost rănit în război, puţin debil mintal şi împovărat de trecerea anilor, dar cu un suflet de copil şi o minte mai lucidă decât lasă impresia.
Desigur, lista actorilor nu se opreşte aici, distribuţia fiind completată de nume mari din cinematografia românească precum: Gheorghe Visu, Nicodim Ungureanu, Alexandru Bindea, Daniela Nane sau Iulia Boros.
Acest film reuneşte cu o maiestrie uimitoare toate momentele vieţii: jocul copilului, grijile şi frenezia adulţilor, iar sub paravanul bătrâneţii, toate acestea se întrunesc şi creează omul care nu mai are nimic de făcut decât să se joace încontinuu înainte de jocul final, iar când acesta începe, să fie pregătit, salutând milităreşte pe fundalul muzical al marseillezei.
Sursa foto: Wikimedia.org
