Urmărim mereu evoluția pe plan personal, încercăm să obținem postul pentru care ne pregătim douăzeci și ceva de ani și deseori ni se pare că ducem o viață foarte grea și imposibilă; dar totul e firesc, percepem această luptă cu concurența ca pe ceva normal. Uităm însă că acum câteva secole, firesc era pentru români să meargă la luptă să înlăture puterile care amenințau autonomia Țărilor Române. Pentru mame era normal să plângă moartea fiilor, pentru ca o dragoste să fie mai presus de toate – dragostea pentru pământ, patriotismul.
24 ianuarie 1859 este rezultatul luptelor purtate de români pentru a obține o bucată de pământ pe care să o poată lucra fără a fi exploatați de fanarioți sau de imperiile care dictau politica internă a Principatelor Române. Poate că astăzi nu ne-am fi bucurat de Uniunea Europeană dacă nu s-ar fi profitat de neclaritatea prevederilor Tratatului de la Paris din 1856 referitor la persoana domnului Principatelor. Votându-l pe Alexandru Ioan Cuza în ambele Țări am ajuns la o unificare a Moldovei și Valahiei, iar visul istoric al românilor a fost îndeplinit.
Ne mai pasă însă nouă acum de soldați sau de Mica Unire? Această sărbătoare a devenit un fel de Moș Nicolae. Nimeni nu îi dă prea mare atenție, Moș Crăciun acaparează toată atenția așa cum face și 1 Decembrie când se organizează parade naționale și oamenii merg la evenimente organizate în toată țara, pe când pe 24 Ianuarie nu se face mare zarvă nici în mass-media. În acest context, este firesc să scadă interesul pentru o sărbătoare importantă; cu toate acestea, nu ar trebui ca lucrurile să stea așa.
Poate că o principală problemă este faptul că în familie, nucleul societății, nu se introduce noțiunea de dragoste față de țară – copiii merg la școală și văd istoria ca pe o materie fără rost pe care o bagă în seamă doar cu ocazia bacalaureatului, pentru ca apoi să uite tot. Devine din ce în ce mai străină ideea de patriotism pentru tinerii zilelor noastre și acest lucru se constată cel mai ușor atunci când liceeni aplică în număr din ce în ce mai mare la universități din străinătate, rămânând aici doar cei care nu-și permit chiriile mari sau au medii prea mici.
Am avut curiozitatea de a întreba câțiva oameni acum câteva zile dacă știu ce înseamnă 24 Ianuarie pentru români și am fost uimită să descopăr că tinerii de aceeași vârstă cu mine au uitat complet ce sărbătorim. Am putea arunca vina pe oricine, dar ar trebui mai întâi să ne întrebăm de ce suntem atât de uituci când vine vorba de sărbătoarea cu o atât de mare însemnătate, dar ne amintim cu ușurință ziua națională a Americii și ne costumăm de Halloween. Ne-am învățat să celebrăm zile de import față de care nu avem vreun trecut doar pentru că e distractiv să fim ca în filme.
Sper că tinerii Gen90 își vor aminti că azi sărbătorim Mica Unire și că ziua românilor trebuie sărbătorită cum se cuvine. Luați-vă prietenii, îmbrăcați-vă în culorile steagului și sărbătoriți cum știți mai bine, fiindcă azi e ziua în care am început să creăm România de azi!
Sursa foto: wikimedia.org
