Viața lui 3.14

Distribuie!

de Raluca Fătu

Când am început să citesc „Life of Pi“ aveam o urmă de scepticism în privința cărții. Deși până acum romanele de acest tip de aventură nu m-au captivat și am închis povestea între copertele cărții, acest roman m-a făcut să regret faptul că s-a terminat atât de repede.

La prima vedere, „Life of Pi“ poate fi asemănat cu Robinson Crusoe sau cu aventurile scrise de Jules Verne, dar acest roman este unic prin felul său de a fi, nu prin modul în care este scris. Valoarea cuvintelor unite de autor nu ar fi însemnat nimic dacă șirul întâmplărilor nu ar fi fost pregătit cu așa mare grijă și măiestrie. Iar reciproca este valabilă. De aceea cartea în sine reprezintă paginile pe care se regăsește perfecțiunea unei aventuri care deși nu este reală, nu îți dă răgaz să realizezi faptul că citești o ficțiune. Nu ai crede că sentimentele și trăirile acestui puști speriat, dezorientat și pregătit să își cunoască moartea, pot fi descrise atât de bine de cineva care nu a trăit cu adevărat faptele detaliate.

Povestea plasată în 1977 descrie în începuturile sale viața banală a unei familii, deținătoarea unei grădini zoologice din Pondicherry, India.  Iar personajul principal, cel care reușește să uimească în cele 330 de pagini ale cărții și în cele 100 de capitole, este Pi Patel sau așa cum ai putea crede în timp ce parcurgi romanul, Richard Parker. Acțiunea este bine organizată, astfel că până ce nu citești ultima pagină, nu poți să dai un verdict în ceea ce privește deznodământul. Clișee precum „te ține cu sufletul la gură“ sau „nu poți lăsa cartea din mână până ce nu o termini“ ar fi minore ca folosite pentru a descrie „Life of Pi“, ar fi banale și poate chiar nesemnificative. Căci romanul are o semnificație mult mai puternică decât majoritatea bestsellerurilor publicate în ultimii ani. Acesta tratează subiecte precum religia, într-o manieră originală care să împace toate religiile pământului. Pi devine adeptul fiecărei credințe și le îmbină astfel încât își dezvoltă puterea de a trece peste tragedia vieții lui. Ajunge să se roage tuturor Dumnezeilor impuși de religiile pe care le-a cunoscut în timpul copilăriei sale fericite din India, atunci când soarta îi încearcă voința și puterile. Se roagă și se zbate între viață și moarte, între realitate și iluzie și răzbate chinurile prin care trece.

Deși credința este unul dintre punctele cele mai importante pe care este axat romanul, tema în jurul căreia este construită povestea de supraviețuire este puterea de a vedea, a percepe și a acționa în maniera care îți permite să supraviețuiești. Imaginația este răspunsul rugilor pe care Pi le-a adresat lui Dumnezeu după ce vasul pe care era împreună cu familia lui s-a scufundat. Începutul oarecum banal al poveștii nu plictisește în nici un fel, trecând destul de repede de la viața copilăriei fericite a lui Pi, a fratelui și părinților acestuia la acțiunea care surprinde în fiecare capitol.

Croaziera care i-a pus la încercare încrederea în sine și credința în forțele divine s-a petrecut în drumul familiei Patel din India spre Canada. Problemele financiare au reprezentat într-o oarecare măsură cauza tuturor celor petrecute  din momentul în care părinții lui Pi au hotărât să înceapă o nouă viață în Canada, împreună cu animalele pe care le dețineau în grădina lor zoologică. Sperau la o nouă viața, iar aceasta s-a întâmplat, însă doar pentru Pi. Momentul tragediei este descris cu amănunte, care te transpun cu ușurință în acea călătorie.

„Life of Pi“ nu dezamăgește în nici un fel așteptările cititorului, oricât de pretențios ar fi.

Sursa foto: wikimedia.com

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*