Vad, simt şi aud Romania

Distribuie!

de Tatiana Mocanu

Obiceiul românilor de a vorbi despre ţara lor se rezumă, de cele mai multe ori, la a spune că România este o ţară înapoiată, unde există corupţie, mizerie peste tot, disciplina a dispărut de mult, tinerii îşi iau lumea în cap, oamenii nu au locuri de muncă, iar conducătorii – mai marii stâlpi ai societăţii, politicii şi economiei – îşi văd doar de interesele personale.

Aş tinde să fiu de acord deoarece nu pot nega existenţa acestei picturi realizate de oameni mai mult sau mai puţin pricepuţi în ceea ce priveşte subiectul, de oameni inteligenţi, corupţi, dornici de mai bine sau poate chiar de către mine. Detaliul care, în continuare, mă face să am şi o altă părere în afară de cea oferită prin sinteza rândurile anterioare, subliniază tocmai partea circumscrisă graniţelor ţării noastre. Este vorba de splendoarea locului, care gazduieşte un anumit tip de viaţă și pe al cărui spaţiu mişună fiinţe ce au trăsături asemănătoare cu ale celor din alte ţări. Însă, deosebirea vine din interiorul oamenilor, al românilor, ei sunt cei care nu pot fi înlocuiţi de nimeni şi de nimic.

România este o ţară care a crescut suflete şi raţiuni cunoscute peste hotare; chiar ieri descopeream cum doi arhitecţi români vor îndeplini visul lui Steve Jobs şi vor trasa arhitectura viitorului sediu Apple în Calfornia. Ce să însemne asta, că românii fac totul ca să părăsească Romania? Nu, nu este deloc aşa, românii fac asta pentru că vor să ducă Romania mai departe, fac asta pentru că au vise şi pentru că cineva i-a învăţat şi le-a oferit ce a avut mai bun pentru a crea şi merge mai departe.

Privind şi uneori vorbind cu românii care lucrează printre străini sau în locuri străine, am fost de nenumărate ori aproape îngrijorată de satisfacţia pe care aceştia o au atunci când întâlnesc alţi români, când îşi aud limba vorbită sau pur şi simplu pentru că ei înşişi reprezintă o picătură din pământul în formă de peşte.

Tot din contactul pe care l-am avut cu oameni care au trăit sau trăiesc experienţa altor meleaguri, am remarcat că europenii consideră că Romania este plină de ţigani şi nu există altceva care ne-ar putea acoperi sau ascunde. Vreau să mărturisesc că indiferent de cine ne-a cotropit sau invadat teritoriul, noi, românii nu ne-am lăsat influenţaţi, ba mai mult, vrem să îi creştem şi pe alţii cel puţin aşa cum am fost noi crescuţi, fără a ne speria de provocari sau de a ne stânjeni în faţa unei reale confruntări.

Aşadar, să rămânem oameni, să rămânem români, iar în tot acest întreg proces timpul ne va fi sprijin şi ne va fi prieten în a găsi soluţiile fiecărei nepotriviri.

Taguri

Arhiva