La începutul săptămânii, Facebook-ul și alte rețele de socializare prin distribuția de conținut (Google+, Twitter, etc) au fost asaltate de un influx gigantic de mesaje. Nu era vorba de evenimentele din Turcia – deși ar fi meritat poate să existe ceva mai multe informații și despre asta – ci despre ultimul episod din serialul Game of Thrones.
Finalul penultimului episod al sezonului trei a fost neașteptat pentru mulți și a cauzat un val de nemulțumire și de șoc care a fost amplificat de distribuția pe rețelele de socializare. Dar, este el oare necesar?
Lumea creată de George RR Martin este destul de apropiată de Evul Mediu: cavaleri, lupte pentru posesia de pământ și domenii, războaie provocate de un gol de putere, intrigi, trădări, transpunere în fantastic a unor evenimente și reacții perfect umane. Desigur, există și o parte mistică, opera autorului nu este în nici un caz o reconstruire a istoriei. Din acest punct de vedere, scena de la finalul episodului este ceva de așteptat, se întâmplau evenimente similare și în Evul Mediu cunoscut de pământeni.
Pe de altă parte, fiind vorba de o lume creată, cred că toți cititorii cărților sau spectatorii serialului se așteptau ca binele să triumfe la final, ca anumite acte nedrepte să fie răzbunate pe parcursul istoriei prezentate. Dacă ar fi fost așa, am fi avut o altă carte care ar fi fost capturată de stereotipuri și articole ca acesta şi reacții ca cele de luni nu ar fi existat.
Este un lucru remarcabil modul în care George Martin reușește să atragă din ce în ce mai mulți oameni în universul creat de el. Numărul celor care așteaptă apariția ultimelor volume, sau a celor care vizionează noile episoade imediat ce apar, crește de la zi la zi. Principalul motiv este crearea de suspans și acumularea lui treptată pe măsură ce lumea creată avansează. Iar când se depășește o anumită limită, totul erupe în ceva neașteptat, ceva nou pentru care cititorul/spectatorul nu era pregătit. Ciclul se reia dar cu o miză mai mare. În fine, asta este posibil în mare parte și datorită măiestriei prin care sunt îmbinate între ele capitolele – fiecare reprezentând punctul de vedere al unui singur personaj asupra acțiunii, fiecare lăsând unele lucruri să fie ghicite de cititor, uneori chiar provocând surprize ce vor face ca un personaj, care era preferat, să devină imediat urât pentru comportamentul lui.
Desigur, acest aspect este vizibil citind cărțile. Serialul nu poate face asta, așa că acțiunea este liniarizată. Pe parcursul transformării se pierd multe detalii, se reduce totul la firul principal al acțiunii și câteva povești laterale. Cu toate acestea, complexitatea redusă a serialului nu a cauzat probleme pentru primul sezon: respectă povestea din carte aproape în totalitate. Nu se întâmplă la fel cu celelalte două sezoane, sunt multe personaje și acțiuni care apar doar într-una din cele două încarnări ale universului. Până la punctul în care cel care le știe pe amândouă ajunge să considere că reprezintă de fapt două opere diferite care au în comun doar un fir principal al acțiunii și câteva nume de personaje şi locuri. Și apoi vin evenimente ca cel din ultimul episod și cele două realități colapsează într-un singur univers observabil, cel real, cel creat de autor.
Închei aici înainte de a scăpa neintenționat vreun detaliu despre ce va urma în acțiunea filmului. Tot ce pot să zic este că și ultimul episod al sezonului promite a avea evenimente interesante. Cartea a treia e plină de răsturnări de situație și de intrigi, cred că este foarte posibil ca și în ultimul episod al sezonului să prindem un eveniment similar nunții ce a cauzat „cântecul” de citate și replici pe Facebook și celelate medii.
Vom vedea duminică/luni dacă am avut dreptate, iar până atunci să ne amintim de cuvintele autorului: Valar morghulis – toată lumea moare.
Sursa foto: Wikimedia.org
